Tu ce ai face daca…

Spre rusinea mea am vazut azi cum un tip fura dintr-un magazin…stateam si ma uitam la el, iar respectivul, fara nicio jena baga prin ghiozdan gume si toate alea.
Initial m-am gandit sa anunt paza de la intrare, dar apoi m-am oprit. M-am panicat…pur si simplu am ramas in fata magazinului fara voce. Cum ar fi sa il denunt pe ala…si apoi? O sa ii dea drumul, iar mai apoi sansele ca el sa dea de mine sunt egale cu…0 o sa spuneti voi, dar eu zic ca sunt mult prea mari. Asa se intampla de fiecare data: de ce iti este frica nu scapi. Si eu nu as fi scapat…
Mi-am amintit de o faza cand am incercat sa o fac pe buna samariteana si sa ajut pe cineva. La 2 zile dupa am fost atacata pe strada de raufacatorul cu care o facusem pe eroina. S-a ajuns la politie, cu amenintari…ma rog…ideea este ca de atunci merg cu spray-ul paralizant in buzunar. Sunt perfect constienta ca daca este sa ma atace unu’ de la spate nici dracu’ nu mai scoate ala din buzunar. Ata ete! Imi este frica de astfel de personaje. Asa cum mi-a fost frica sa stau in Regie- desi acum cred ca este una dintre cele mai sigure zone din Bucuresti, imi este frica sa merg prin centrul Galatiului…
Am devenit obsedata de ideea ca poate iesi din boscheti un idiot care sa scoata cutitul, sa il bage in tine si gata…atat a fost…
E ciudat sa traiesti intr-o astfel de lume…si aceeasi teama o iei cu tine peste tot. In Paris eram mereu cu ochii in 4 si pe strazi pustii ma gandeam ca se va lua cineva de mine . Din fericire nu exista asa ceva. Erau oameni in zone mai retrase, pe stradute mai laturalnice, dar nimeni nu iti spunea nimic, nu se luau de tine…putea fi si ora 23.00 intr-o zona gen: Obor cu muuuuuuuuulti negri stransi intr-o gasca… si unul nu s-a luat de mine. Ai fi vazut asa ceva si la noi? Eu nu cred.

Si stiu ca iti place

Azi am chef sa dansez,

sa dansez in rochia mea cea noua

si perfecta…

sa ma destrabalez

intr-un bar

cu un tip pe care nu l-am mai vazut pana acum

si pe care mai mult ca sigur

ca nu o sa il mai vad vreodata

…

i don’t care

…

azi am chef

sa imi fac de cap cu un ex,

am chef
sa profit de inocenta unei persoane,

am chef

sa rad de suferinta muritorilor

am chef

sa dansez in vis

am chef

sa fiu altfel decat ma stiam pana acum

am chef

sa lupt pentru cauze pierdute

am chef

sa ma lupt cu morile de vant

azi am chef

sa mananc pufuleti

sa invat sa ii iubesc din nou

sa profit de gustul lor

sa cant sub dus

sa dansez goala prin camera

sa stau intinsa

in patul meu cu noul asternut moale

azi

am chef sa te innebunesc

si stii cum te-as innebuni

si stiu ca te-ar incanta

stiu ca si

corpul tau ar ceda

si stiu ca nimic din tine

nu rezista cand

imi simte atingerile

si stiu
ca iti place

sa fiu perversa

si

stiu ca

iti place sa ma ai
si

stiu ca iti place sa

ma amagesti

si

stiu ca oricum maine

nu o sa ma mai vezi

Mami mami!!!!Ce inseamna sa iubesti?

Daca ar veni un copil la voi si v-ar intreba: ce inseamna dragostea?Ce i-ati raspunde?Eu mai mult ca sigur ca i-as spune: vise plodule…povesti, basme si filme siropoase.

In lipsa de alte informatii m-am gandit sa caut prin dex definitia iubitii. SI uite ce am gasit:IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI şi A SE IUBI. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi…

Buuuuun am definiti, dar istoria? Cum sta treaba? Cui i-a venit minunata idee sa inceapa sportul asta extrem de sentimente? Si uite cum m-a luminat netul asta…

Dragoste, iubire sau amor este termenul folosit pentru un simţământ mai puternic ca simpatia, acest sentiment poate fi pentru partener, familie, prieten, de natură religioasă pentru aproapele său, sau pentru animale, obiecte, patrie.Dragoste de natură sexuală, în opoziţie cu dragostea platonică.Acest sentiment are un caracter pozitiv, o dragoste sinceră cu simţăminte profunde de ataşare dezinteresată, lipsită de egoism faţă de elementul iubit.
Obiectul dragostei
Iubirea poate avea ca obiect:
Iubirea de sine care se poate confunda cu egoismul sau vanitatea.
Iubirea partenerului care poate fi de sex opus (la heterosexuali) sau de acelaşi sex (la homosexuali), dragoste romantică.
Iubirea de familie a copiilor, în general a rudeniilor
Iubirea aproapelui chiar şi pe duşmani, care are un substrat religios, fiind preluat din Noul Testament
Iubirea orientată obiectiv ca: natura, animalele, hobby, patria (patriotismul care e pozitiv în contradicţie cu fanatismul)
Iubirea faţă de Dumnezeu, iubire care e legată de spritualitate şi religie.
Iubirea subiectivă sau mistică care nu are un substrat obiectiv.

Semne care caracterizează iubirea
Angelo Bronzino, Allegoria dragostei
In mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.

Dragostea din punct de vedere ştiinţific

În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexităţii acestui sentiment emoţional. Până în prezent din punct de vedere ştiinţific s-a ajuns la rezultatele următoare:
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.

Vaaai ce formulari frumoase, atat de minunata este iubirea asta, nu? Dar hai sa fim sinceri acum: cati dintre voi nu a suferit macar o data din cauza ei? Cati dintre voi nu au blestemat-o? Ucis-o cu mintea? Injurat-o? Urat-o?

Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au cunoscut-o?Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au indragit-o ? Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au savurat-o?

Cineva imi spunea ca s-a obisnuit cu propria persoana si ca nu o sa sufere daca o sa ramana singur pe lumea asta…ca nu o sa aiba pe cineva caruia sa ii spuna noapte buna, buna dimineata sau te iubesc.

Pe mine ma termina gandul asta ca la o anumita varsta o sa ma trezesc ca nu o sa am pe cineva care sa doarma cu mine intr-o seara ploioasa de toamna, care sa ma inveleasca in noptile geroase de iarna, care sa imi tina umbrela cand ne plimbam prin parc, care sa ma rasfete cu o inghetata vara, care sa imi spuna inainte de culcare „noapte buna!”, dimineata „buna dimineata” sau „te iubesc!”….

In Paris am simtit un gust amar cand vedeam cupluri pe iarba care se iubeau, care se alintau, care isi sopteau cuvinte frumoase…nu ma intelegi gresit…era frumos, dar nu era mai frumos daca eram si eu printre ei? Daca nu eram si eu unul dintre cei indragostiti? Cu „handralaul” in brate sarutandu-l, soptindu-i secrete…

E criminala chestia…E criminal sa te gandesti ca cineva decide pentru tine…cu ce drept?De ce trebuie sa iti decida cineva acolo sus destinul? Eu nu vreau asta.Vreau sa decid eu…pentru mine.

Un prieten imi spunea: tu singura iti faci viitorul, destinul si toate astea…

Serios?

Adica eu decid sa fiu parasita? Abandonata? Eu decid sa sufar pentru cineva? Eu decid sa nu am pe cine suna cand sunt singura acasa, cand tuna si fulgera si mie mi-e frica sa stau singura? cand singurul lucru pe care il tin in brate este catelul de plus primit cadou? Singurul care ma face sa nu plang cand sunt singura?

Spune-mi tu draga prietene: tu ai decide pentru tine sa fii melancolic? Sa fii trist? Sa fii suparat pe viata? Sa iti amintesti prima dragoste? Sa iti amintesti ca in timp ce tu iti traiai prima iubirea ea si-o traia, dar cu altul?

Un altul imi spunea: De ce sa excludem iubirea din viata noastra? Dar de ce sa o includem? Ce ma invata? Ma invata sa plec capul in fata unei persoane? Sa ii spun ca este totul pentru mine si ca nu pot respira, trai si ca nu pot fi eu daca nu este si el?

Am facut asta…si cu ce m-am ales? Cu cele mai adanci rani, cu cele mai dureroase amintiri, cu cele mai amare lacrimi…Daca vrei sa incluzi iubirea in viata ta o faci pe riscul tau dragul meu prieten pentru ca eu, oricat de mult m-as chinui, nu mai am puterea sa mai trec peste inca o dezamagire. Circuitele mele au obosit, s-au deteriorat, au renuntat sa mai fie cum erau…
De ce sa traiesc o poveste de basm langa cineva si sa fiu parasita ajungand intr-un infern real, cand pot trai o poveste de basm in mintea mea si sa nu sufar niciodata…doar iluziile, gandurile si povestile din mintea mea nu o sa ma raneasca niciodata…