You are currently browsing the category archive for the ‘proiecte şi nopţi nedormite’ category.

Pe lângă cartea de buzunar mai am o pasiune: sudoku. Dacă ar fi după mine 10 ore pe zi le-aş petrece făcând sudoku. Dacă la început mă chinuiam să fac unul simplu acum la unul pentru începători mai mult de 3 minute nu stau. Dar am trecut de mult de acest stadiu şi mă zbat pentru mediu spre avansat. Recunosc că de multe ori petrec şi peste 15 minute până să îmi iasă unul, dar nu mă las. Mi se pare un joc fantastic care îţi stimulează gândirea. Desigur că duce la dependenţă, iar eu sunt exemplul ideal: ajunsesem să visez noaptea soluţiile :)) comic, nu?

Voi ce jocuri aveţi care să vă dea dependenţă?

Am intrat pe blogul acesta după ce am clickuit mai multe linkuri. Recunosc că este singurul blog cu fotografii care m-a făcut să regret că nu am darul fotografiei în sânge. Din păcate plimbatul cu aparatul foto de gât a ajuns să fie ceva comun şi plictisitor. Peste tot văd oameni cu aparate foto suspendate de gât şi lucrul ăsta mă face să îmi pierd cheful de fiecare dată când văd un blog cu poze. Apar aceleaşi idei, aceleaşi concepte, aceleaşi iluzii surprinse într-o secundă…sau chiar mai puţin.
Sunt adepta artei şi a lucrurilor create cu gust, dar din păcate secolul XXI aduce de la sine pe lângă tehnologie şi o comoditate în imaginaţia celor din spatele aparatului foto.

Cred ca sunt printre putinele persoane carora le mai este dor de sesiune. Si aici vorbesc fara nicio „vrajeala”. Imi este dor sa stau noaptea sa invat in disperare pentru ca urmeaza sa dau nu stiu cate examene. Imi este dor de facultate cand nu aveam griji, cand stiam ca mama imi plateste chiria si factura la mobil si imi facea toate poftele. M-am trezit intr-un timp mult prea scurt cu mult prea multe responsabilitati. Imi placea la nebunie sa merg la facultate si sa ies dupa aia cu fetele, ce mai conta a doua zi? Era atat de bine sa nu ai griji…restantele le luam mereu cu note mari [ :)) ] si viata era roza :))
Acum, din pacate, situatia sta cu totul altfel. Sunt curioasa daca situatia la master o sa se schimbe si daca o sa revin la placerea de a invata pentru examene.

De aseară presimţeam că nu o să dorm prea bine în noaptea ce tocmai a trecut. M-am foit, m-am răsucit, mă puneam în fund, îmi trăgeam un bobârnac şi încercam să adorm.
Slabe şanse, iar cearcănele din dimineaţa asta sunt dovada vie.
Dar credeţi că asta este suficient? Şi normal că nu! Pentru că la muncă este extrem de cald şi afară extrem de frig am reuşit să răcesc. Nu foarte tare, dar suficientz cât să mă doară în gât şi mai ales capul [deşi cred că este mai mult de la bobârnacele de aseară], să îmi curgă nasul, să tuşesc şi să fac şi un pic de febră…că deh! Nu era tacâmul complet. Acum stau şi mă gândesc că iar o să mă îndop cu citrice şi pastile ca să scap repede de răceala asta afurisită. Dar de data asta chiar nu a fost vina mea. Nu am ieşit despuiată din casă, nu am băut rece şi nu am mai adormit cu geamul deschis. Dar din moment ce la muncă este extrem de cald- la modul că ajungi să transpiri- şi ieşi afară unde te loveşte cancerul de pe lume…cam greu să rezişti unei răceli de acest gen.
Şi ştiţi ce este culmea? Că eu am urmat un tratament pentru întărirea sistemului imunitar şi …cred că l-am cam urmat degeaba pentru că sistemul meu imunitar cam este la pământ.
P.s: printre picături am visat că umblam după un master. Ştiţi ce am ales într-un final? După ce m-am pus în fund şi am început să plâng că nu găsesc nimic… PSIHOLOGIA. Şi ştiţi ce este mai ciudat? Că acolo m-am decis să merg.

L.e:
– după ce m-am îndopat cu supă fierbinte am scăpat de toate celea. Mă mai doare puţin capul, dar vorba lui daddy: „este primul semn că îl ai”.
– am reuşit să adorm o oră neîntoarsă. Desigur că atunci când îmi este somnul mai dulce primesc un mesaj de la Raluca: „Dormi?”. Asta păţeşti când te plictiseşti la muncă.
– i-am trimis un mail profesorului coordonator de la master să văd ce îmi spune.

Este citat preluat de la o piţipoancă de Dorobanţi. Mă uitam pe nu mai ştiu ce site şi din greşeală am dat pe filmuleţul în care duduia spunea cum are o DIPLOMĂ ÎN ECONOMIE- asta în cazul în care a uitat limba română şi simte nevoia să i se reamintească.
Mi se pare de-a dreptul jenant să te dai mare valoare explicând în termeni în care mai bine din jumătate din români nu îi înţeleg. Faptul că ai terminat o facultate este de apreciat, dar faptul că îmi explici terminarea unei facultăţi de studii economice în termeni străini mă lasă cât se poate de rece. Acum sinceră să fiu nu cred că există piţipoancă sau piţiponc care să nu aibă o facultate din asta de „mare valoare” şi să se laude în stânga şi în dreapta. Mă lasă cât se poate de rece această atitudine a lor şi cu siguranţă nu sunt singura.
Eu sunt fată mai simplă şi prefer să spun că am o diplomă în sociologie…fără prea mult tam tam, fără engleză.

Vă mulţumesc celor care au venit cu câteva propuneri referitoare la master, dar simt nevoia să mă explic: nu mă duc la niciun master în străinătate din câteva motive.
1. financiar nu îmi permit financiar să plec- dacă îmi permiteam făceam inclusiv facultatea
2. ţările unde facultăţile au nişte preţuri decente sunt cele în care nu m-aş vedea nici moartă
3. este suficient că mă văd cu ai mei o dată la 3-4 luni…o plecare din asta ar înseamna să mă văd cu ei o dată la secol. Credeţi că ar accepta aşa ceva? Şi aşa că merg acasă sub ameninţările lui daddy care îmi spune că dacă nu merg acasă mi-o iau…deeeeeeeeeci…
Da! Ştiu sunt pretenţioasă, dar măcar dacă dau sute de milioane pe o facultate şi pe o cazare să merg şi într-o ţară în care să mă simt bine, iar în Franţa masterul costă mai mult şi decât ambii mei rinichi…deeeeeeeci pică din schemă ideea de a merge la master în afara ţării.
Vă mulţumesc totuşi pentru propuneri!

De câteva zile mă tot uit printre picături la ce master să mă înscriu. Iniţial am zis criminalistică, apoi resurse umane ca într-un final să accesez paginile facultăţilor de psihologie şi asistenţă socială.
Din păcate acum apare buba: eu trebuie să mă gândesc şi la viitor. Adică: unde o să lucrez, cât o să câştig şi mii şi mii de alte întrebări. Curiozitatea mea este puţin cam…grăbită [dacă pot spune aşa] de faptul că mai am puţin până în septembrie şi trebuie să mă gândesc ce şi unde vreau să fac…nu de alta, dar trebuie să mă apuc cât mai urgent de lucrarea de master.
Acum mă simt precum cetăţeanul turmentat: şi eu la ce master dau?

Acum câteva zile mi-am amintit, fără să vreau ce este drept, de anii de liceu. Frumoasă perioadă. Fără griji, fără probleme, fără chef de responsabilităţi. Am zâmbit oarecum în oglindă în timp ce mă uitam cât de mult m-am schimbat. Nu mă refer la fizic, ci la caracter.
Eram aşa o copilă care se distra şi trăia fiecare moment fără a sta pe gânduri. Nu analizam nicio situaţie, nu mă gândeam la rezultate. Nimic! Eram un copil.
Acum în schimb… sunt mult mai calculată în anumite momente, nu mă mai aventurez în lucruri pe care nu le cunosc. Acum nu îmi mai place de mine. Am uitat ce înseamnă să faci un lucru fără să îl calculez înaine.
Poate că grijile şi responsabilităţile m-au făcut să nu mai văd în roz viaţa şi poate că din cauza lor nu mai sunt ceea ce eram.
Regret…regret enorm că sunt altfel decât eram în copilărie, dar…era timpul. Era timpul să las copilărismele şi inconştienţa în urmă.
Ce îmi doresc? Încă o zi în liceu.
Vouă vă este dor de liceu?

De foarte multe ori am citit cum diferiţi indivizi se plângeau că nu au trafic, că deşi scriu de câteva luni nu le ies bani etc etc.
Ce am de zis?
Păi:
1. niciodată nu spune că eşti cel mai bun. Nu cred în cel mai bun blogger pentru că asta ar înseamna să nu aibă niciun comentariu contra- şi aşa ceva nu există.
2. scrie corect româneşte. Sau măcar încearcă. Recunosc că nu sunt perfecţiunea întruchipată la capitolul limba română, dar încerc pe tot posibilul să nu fac greşeli urâte de gramatică.
3. să faci asta din plăcere. Dacă scrii doar ca să scoţi nişte bani şi nu este o plăcere poţi fi sigur/ă că nu o să reuşeşti prea devreme…poate chiar deloc.
4. nu te aştepta la miracole peste noapte. Eu scriu de aproape 2 ani. În doi ani am adunat în jurul a 400 de vizitatori şi mai multe înjurături.
5. nu cere ajutorul decât dacă ştii cum. Bloggerii cu vechime sunt puţin cam „zgârciţi” la capitolul ajutor. Îi înţeleg perfect. Nici mie nu mi-ar conveni să se promoveze un „vai de capu lui” pe munca mea. Îi admir pe cei din prima linie pentru că au ajuns unde au ajuns fără să ceară ajutorul nimănui.
6. fii constant. Nu scrie un articol la lună. Poţi fi sigur că aşa nu ajungi nicăieri. Ori ai un număr de 3-4 articole pe zi ori….lasă-te păgubaş.
7. scrie ce îţi place. Niciodată nu o să scriu despre tehnologie. De ce? Pentru că nu mă pricep. Cititorilor mei le place să citească despre idioţeniile mele de zi cu zi, iar mie îmi place să le povestesc aceste lucruri.
8. nu spera la miliarde. Nimeni nu o să te plătească cu sume imense din prima.
9. ocupă-te de el. Nu îl lasă în plata domnului. Ai grijă ca mereu să fie ordonat, fumos scris şi cât mai simplu la privit. Să nu stai cu orele să cauţi ceva.
10. fii educat. Educaţie în blogging lipseşte în cazul multor persoane. Dacă înjuri şi te porţi ca şi când te-ar fi dat părinţii afară din casă nimeni nu o să fie atras de acest stil vulgar.

Succesuri!

De o lună de zile am revenit la sentimentele din trecut: a.k.a: insomniile. Încerc să dorm şi nu prea îmi iese. Am încercat să fac mişcare şi mai multă , cafea nu beau, ceai verde sau negru nu…deeeeeci nu ştiu de la ce le am.
De azi revin la valeriană. Să sperăm că în maxim 2 săptămâni revin la sentimente mai bune.

De când sunt cu trainingul abia dacă mai am timp de mine. Plec la 7 dimineaţa, ajung la 4 juma maxim 5. Ajung acasă şi până mănânc, până mă spăl, până una alta se face 9. Ce fac după asta? Adorm cu spume la gură.
Îmi vine greu să mă obişnuiesc cu programul ăsta…sau cel puţin la început. Începe să îmi fie dor de trezitul la ora 12. Groaznic! Nici nu vreau să îmi amintesc.
Partea amuzantă este că la fostul job- ăla de mă certam zi de zi cu şefu- se pare că am lucrat la negru…de ce nu mă miră?:))
Asta este…câteva luni de bătaie de joc. Sper să încep mai repede munca aici pentru că sinceră să fiu nu mai rezist să stau pe scaun şi să fiu atentă la training.

De azi am început trainningul. Ce înseamnă asta? Înseamnă mult stres, oboseală, timp liber puţin.
Îmi cer de pe acum scuze prietenilor, cititorilor lui Nietzsche, tuturor celor care mă cunosc că nu voi mai fi aşa de disponibilă timp de o lună de zile. După aia o să mă laud şi cu salariu şi cu timp liber…şi probabil cu câteva lucrări pentru admiterea la master.
Deja m-am gândit la câteva mastere:
– resurse umane
şi
– criminalistică.
După principiul ce ai de gând să faci: o să le aleg pe amândouă. Masterul în resurse umane este recomandarea părinţilor şi criminalistica este visul meu din copilărie. Ai mei sunt cam împotriva acestui master din simplul motiv că aş intra în contact direct cu acele şi drogaţii [secţia este ceva de genul: campanie anti drog]. Asta este! Dacă o să îmi permit o să le plătesc pe amândouă şi o să le fac pe amândouă. Îmi doresc enorm de mult să fac ce îmi place, dar şi ceva util,nu?
Până una alta mă pun serios pe muncă. Am mare nevoie de ceea ce se numeşte monetar :))

1. a găsit tata diploma mea de bac. Desigur că a uitat să mă anunţe şi după vreo jumătate de oră de ros unghii l-am sunat. O găsise, dar uitase să mă anunţe.
2. a venit şi amenda pe care am luat-o mai demult. Nu vreau să îmi amintesc ce teorie am primit.
3. mi s-a făcut rău pe stradă. Jur că nu mai beau cafea în viaţa mea.
4. am scăpat lejer cu actele şi legalizările. YUPIIII!!!
5. licenţa este cât se poate de okey şi marţi o depun.
6. era să îmi rup gâtul la raiffaisen pentru că idioţii ăia nu au dat cu nimic pe jos şi era sticlă.
7. dacă legalizarea este 5 lei tu oricum dai mai mult că este TVA-ul. Nu puteau oare să îmi spună de la bun început cât este totu?
8. mi-am pus, în sfârşit, baterie la ceas. Acum ştiu şi eu cât este ceasul fără să mai scot telefonul.
9. sunt lefteră…mă rog! Aşa sunt mereu :))
10. mi-e foarte somn şi lene :))

Mi-am făcut cafea. Păi voi vă daţi seama că pentru mine e lucru mare?! :))
În condiţiile în care ultima cafea am băut-o la ziua mea şi care era oricum pliculeţ pentru că îmi era prea lene să fac din aia normală. Acuma sunt ca un mic titirez fără stare. Bat din picior, nu am stare…groaznic :))
Cică am tensiunea scăzută şi din cauza asta ar fi indicat să beau o cafea. Desigur că eu de vreo săptămână mă tot chinui să îmi fac…mereu mă îndreptam spre raftul cu ceaiuri şi ghiciţi ce? Dup ce beam ceaiul îmi aminteam şi de cafea.
Este ciudat că am scăpat de dependenţa de cafea în condiţiile în care în anul întâi de facultate beam şi câte 4 căni pe zi şi mai ales în sesiune când mergeam cu sticla de doi litri: pijămăluţa preferată, pixurile colorate, foile, cărţile, şoşonii şiiiiiiiiiiiiiiiiii sticla de 2 litri cu cafea :))
Am renunţat la sportul ăsta extrem când am băut cola, ness şi energizant…toate în acelaşi amestec. Stupid me! Ştiu! Două zile am fost un iepuraş de la duracel…fără stare şi atunci am renunţşat la ideea de a mai bea cafea.
Dar acum…reiau băutul până termin licenţa [p.s: marţi este ziua magică în care o predau la secretariat şi după 8 aflu când trebuie să stau în faţa comisiei].

L.e: ete dovada

NUUU!!! Nu vă gândiţi la prostii. Nu m-am revăzut cu nimeni…adică cu nicio persoamă, în schimb mi-au revenit insomniile. Şi de data asta şi-au pus în gând să nu mai plece prea curând. Am deja o săptămână la activ de când mă tot chinuit să dorm 8 ore. Fac treabă prin casă, fizic încerc să mă obosesc cât mai mult…degeaba. După 4 ore de somn am ochii cât cepele. Nici măcar ceaiul de valeriană nu îşi mai face efectul- asta în condiţiile în care am ajuns să beau şi două căni. Degeaba. Am renunţat la el. O dată sau de două ori pe săptămână mai beau să mă relaxez.
Totuşi văd partea plină a paharului: îmbogăţesc firmele care produc fond de ten- cumva trebuie să îmi maschez cearcănele,nu? Şi culmea e că fondul de ten chiar are efect.
Cineva îmi propusese să iau pastile- somnifere. NU! Nu o să iau aşa ceva. Cumva tot o să fac eu să dorm o noapte cap coadă, nu doar câteva ore.
Oricum cea mai tare chestie a fost o discuţie dintre mine şi o prietenă

Ea: ce e mă cu faţa asta la tine?
Eu: alta nu mai am la schimb
Ea: câte ore nedormite ai la activ?
Eu: fără număr fără număr!!!!
Ea: respecţi tradiţia? Cu cât mai puţine ore de somn cu atât mai mult ore pe la spital?
Eu: da mă! Îmi e dor de medicul ăla drăguţ de la parter :))

Acum vorbind la modul cel mai serios: trebuie neapărat să dorm…în cel mai rău caz o să ajung să îmi iau nişte somnifere de la plafar…dar sper să nu ajung până acolo. Vreau să cred că este doar un moft şi deloc o problemă.

Băi deci vă zic la modul cel mai serios: mi s-o luat de la atâtea campanii electorale!Numai afişe cu feţele viitorilor porci prin tot oraşul, pe mess văd statusuri sau avatare cu indivizii ăia, tractoraşele alea nenorocite cu microfoane.
Abia aştept să se termine şi cu asta să văd mizeriile lăsate în urmă de afişele electorale şi alte celea.
– iar intră ăia de la metrou în grevă…vă hotărâţi oameni buni azi ce planuri aveţi pe viitor?!
– moşii de la metrou sunt cei mai perverşi. Azi a vrut unul să îmi pună mâna pe fund…bine că am ghiozdan şi l-am amplasat strategic între fundul meu şi mâna lui
– cică la muncă se lasă cu scandal :))
– şefii de la noul departament la care lucrez pe o perioadă nedeterminată de timp sunt super încântaţi de mine…ceea ce e de bine,nu?! 😀

Mă întreba cineva aseară cât câştig din blog. I-am spus că 0. Nu este prima dată când sunt întrebată acest lucru şi mereu am dat acelaşi lucru. Nu sunt plătită ca să scriu. Ca să fii sponsorizat ai nevoie de un număr cât mai mare de vizitatori, iar la mine sunt pe zi cam 200 , hai să spunem 300. Deci slabe şanse să îmi acorde cineva nişte bani pentru un număr atât de mic de vizitatori.
De obicei sunt sponsorizate blogurile cu un număr nesimţit de mare de vizitatori- gen: VisUrât, Arhi, Zoso sau Fulgerică.
Sunt totuşi într-o balanţă: mi-ar fi plăcut să câştig din asta, de pe deoparte…mă simt cumpărată, simt că îmi vând ideile şi nu vreau asta.
Poate că dacă peste 2 ani o să mai am blogul [eu sper din toată inima să rămână] o să câştig şi ceva bănuţi din el. Acum depinde. Nu m-aş vedea niciodată scriind despre lucruri legate de informatică- nu scriu despre ce nu înţeleg şi nu cunosc- politică [tot se apropie alegerile, iar politicienii apelează la bloggeri pentru campanie electorală] sau despre maşini [eu văd o maşină ca fiind o chestie din tablă cu 4 roţi, un volan, un motor şi o frână :)) ]

Cât despre restul. Nu ştiu. Totuşi îi felicit pe cei care au ajuns să câştige din asta. Nimeni nu îşi dă seama cât de greu este până nu încearcă. Am întâlnit persoane care spuneau că îi pot întrece pe cei menţionaţi mai sus- aici fac referire la numărul de vizitatori. Din păcate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Este greu să începi un articol, este greu să aduni vizitatori, comentarii şi să îi păstrezi. Este greu să mulţumeşti un număr cât mai mare de persoane, este greu să îţi alegi stilul în care vrei să scrii şi mai ales când şi cât să scrii.
Totuşi, consider că unul dintre cei mai dificili paşi este să te ţii de blog. Cunosc persoane care şi-au „tras” blog că aşa e CUL şi scriu o dată pe lună. DE CE? Comentarii nu ai, articolele sunt preluate…de ce mai scrii? Recunosc că şi eu mai am unele articole – uită-te la horoscopul amuzant- preluate din altă parte, dar nu îmi pun baza numai pe aşa ceva.
Aş renunţa la blog numai în condiţii extraordinare…şi până acum nu mi s-a întâmplat să ajung la butonul de „ştergere blog” şi sper să nu se întâmple niciodată.

Am citit prin nu stiu ce ziar ca doamna Ecaterina Andronescu [a.k.a Abramburica] vrea sa scoata invatamantul la distanta ceea ce nu este o idee foarte buna in opinia celor care conduc o facultate.
In principiu nu sunt de acord cu decizia doamnei ministru. Nu mi se pare in regula sa impui unui viitor student sa fie la zi. Daca omul vrea sa fie la ID lasa-l sa fie la ID, dar sa ii fie scris pe diploma ce fel de forma de invatamant a terminat. Macar atata lucru sa ne diferentieze. Cineva spunea ca astia de la ID sunt cam fraieri si nu prea au tangente cu facultatea. L-am contrazis usor iritata de atitudinea lui. Am cunoscut suficiente persoane de la ID care sa aiba niste idei mai mult decat ingenioase si care sa se descurce mai bine decat unul la zi. Nu le iau apararea. Asa cum la zi exista persoane care trec pe pile, asa exista si la ID, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Ma deranjeaza ca doamna ministru a inceput sa arunce cu niste legi doar ca sa se afirme in lumea politica- acum ca vin alegerile. O alta lege este cea privind licenta. Pana acum se dadea o singura proba, dar acum vrea sa o schimbe, sa existe doua probe: una orala si una scrisa. Daaaaarrr asta nu e tot. Mai nou cica vrea sa schimbe si modul de a da la liceu- pentru a….ah la naiba am pierdut sirul schimbarilor.
Ma mir cum de nu incepe sa schimbe si modul de a da bacul sau admiterea la facultate.
Doamna ministru dumneavoastra va ganditi vreun pic atunci cand cereti asemenea legi? Pentru ca sincera sa fiu nu mi se pare ca faceti asta.
De ce v-ati trezit tocmai acum sa atacati facultatea „Spiru Haret”? Nu iau apararea facultatii, doamne fereste! Nici prin gand nu imi trece sa apar o facultate care habar nu are cu ce se mananca „educarea unui student”, dar de ce acum?! De ce in an electoral? De ce cu cateva luni inainte de admitere?
De ce doamna ministru va jucati de-a v-ati ascunselea cu viitorul studentilor, cu viitorul canditatilor? Chiar sunteti atat de plictisita sa nu faceti nimic incat v-ati decis sa distrugeti si ultimele lucruri relativ bune din invatamant?
Felicitarile mele doamna ministru! A-ti reusit sa va coborati la nivelul politicienilor clasici din rromania.

Oamenii care recurg la tot felul de metode mai mult sau mai puţin ortodoxe doar pentru a câştiga ceva.Da frate, am trişat şi eu la examene şi am copiat, dar să fim serioşi nota pe care o să o iau eu nu o să mă propulseze în primii din facultate şi mai mult ca sigur că nu o sa îi iau locul niciunui tocilar de la buget.  Citeam pe la nu ştiu cine că i se pare josnic să copii la un examen, că este înjositor pentru orice fiinţă. Adică îmi spui tu mie că nu ai copiat niciodată? Că nu te-ai întors niciodată la vecinu să îl întrebi de subiectul la care nu ai nicio idee? Că dacă ai făcut asta te anunţ că şi tu ai copiat, dar mă rog…fiecare cu ce îl doare.

Nah de aici metodă de a copia 😀

Am tot incercat sa inteleg ce zic aia in reclamele de la Vodafone si intr-un final, cu boxele la maxim, am inteles.
Dar Dumnezeuleee!!!!!!!!!! cine a facut reclamele alea? Sunt atat de cretine. Exact ca alea de la nescafe sau…cafea la pliculet. Cine pana mea are o asemenea imaginatie? Nu ma pricep la reclame- desi fac o facultate pe aceeasi lungime de unda…paradoxal,nu?- si tocmai de asta nu m-as aventura intr-o asemenea meserie. Din pacate 99% din reclamele din Romania merg pe aceeasi idee, acelasi „grafic”. Sunt plictisitoare, deloc originale si de cele mai multe ori cu o idee seaca. Ceva de genu: auzi un banc sec si iti ia ceva pana sa schitezi un zambet cum ca l-ai inteles. Asa sta treaba si cu reclamele de la noi. EEEEHHH!!! Si eu acum,nu? Probabil ca mai avem ceva pana ne trezim la capitolul creativitate, dar pana atunci….stam si privim reclame sexi si cu mesaje stupide.

Iulie 2017
L M M M V S D
« Iul    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou