You are currently browsing the category archive for the ‘noi doi’ category.

Asta e din aia cu dedicaţie

Anunțuri

Găsisem o poză din trecut pe care credeam că am şters-o. Nu ştiu ce mi-a venit să mă uit la ea, dar am zis că merită să văd dacă trecutul mai are vreun efect asupra mea. Nimic. Nicio bătaie, nicio tresărire, nimic. Mă gândeam cum de am reuşit să uit un om aşa de repede. Acum există un EL care mereu mi-a demonstrat că am meritat cele mai frumoase şi bune lucruri, care mi-a oferit liniştea pe care o căutam cu atâta pasiune din „fragedă pruncie”, care m-a protejat, care m-a alintat, care m-a învăţat multe lucruri şi care mi-a „domolit” firea de cele mai multe ori vulcanică. Cine ar fi crezut că o să las aşa de uşor trecutul acolo unde îi este locul şi că o să ne „amorezăm” aşa de repede. Şi ştiţi ce este culmea? Nu regret şi nu o să regret nicio secundă faptul că am acordat şansa cuiva care merită.

Un fel de-a mai lungi,cea mai frumoasa zi
Ar fi dac-am mai putea minti.
Am da ceasul inapoi,ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa,suntem doar noi
.
Tacerea te-ar ajuta,sa scapi de-ntrebarea mea
Din toate-ntrebarile,cea mai grea
Cand seara s-ar face gri,nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi.
Cu glasul intunecat,cu aerul imbufnat
Orice numai sa ma vezi,plecat.
Si-atunci te-ntrebi mai stii,cea mai frumoasa zi?
A fost la-nceput cand nu ma puteai mintï.

În fragedă pruncie am cunoscut un musulman: Mohamed. Era fiul unui medic şi încă necăsătorit. Era cu 4 ani mai mare decât mine: eu aveam 15 şi el 19. Am vorbit aproape un an de zile când brusc a încetat să mai vorbească cu mine. Am regretat enorm mai ales că era un om de mare calitate. După vreun an de zile m-a căutat: tatăl lui îi găsise o nevastă şi fie că a vrut, fie că nu a vrut a trebuit să se căsătoreascî. Îmi spunea că este nefericit alături de ea pentru că era educată de o familie cu reguli stricte. Că nu are curaj să îşi exprime punctele de vedere, că nu îşi dorea ca tatăl său să îi aleagă nevasta.
Am rămas surprinsă când mi-a spus că viaţa lui ajunge să fie una tipică: se duce la muncă, vine acasă şi stă cu nevasta şi atât.
De la vârsta de 19 ani nu mai ştiu nimic de el. Probabil că a devenit şi tătic şi poate că s-a obişnuit şi cu statutul de bărbat însurat.
Şi da! Regret că am pierdut un prieten cu care mă înţelegeam atât de bine.
Eh! De ale vieţii poveşti

Viaţa mea seamănă acum cu o floricică roz

Mulţumesc Lucicx

By P

Melodia asta am ascultat-o zilele astea de mi-au ieşit ochii ca la melc. Raluca a descoperit butonul repeat şi cum stă la mine o las să facă numai ce vrea…inclusiv să mă înnebunească cu melodia asta atât de girlish -există cuvântul?-

Ete Gege cine nu mă lasă să îţi spun … ştii tu ce :p :

Zilele trecute mă întreba cineva de ce nu mai păstrez legătura cu exii. I-am explicat că în primul rând eu în iubit văd un prieten foarte bun căruia îi pot spune totul. În momentul în care apar probleme de comunicare în relaţie automat că relaţia de „prietenie” se răceşte. Dacă nu putem fi prieteni de ce să fim iubiţi? Slabe şanse în această situaţie.
Nu regret câtuşi de puţin că am rupt orice legătură cu ei. Nu văd ce rost ar mai avea: trrecutul este trecut şi rămâne în urma mea…nu văd de ce să meargă cot la cot cu mine în prezent şi viitor.
Am multe amintiri de la ei, dar majoritatea stau prăfuite în locuri nesemnificative. Dacă oamenii ăia mai merită ceva atunci le arăt acest lucru…în caz contrar…şterg inclusiv pozele.
Aceeaşi persoană mă întreba de ce iau măsuri atât de drastice…şi că drăguţ din partea mea ar fi să am numai amintiri frumoase în ceea ce priveşte persoana în cauză. EEEEHHHEEEE!!! Mult! Eu nu pot să reţin amintirle frumoase. Nu când omul ăla mă face să plâng, să mă simt singură şi abandonată. M-ai făcut să plâng? Ai ieşit din viaţa şi din inima. Simplu!
Spre fericirea mea am un buton numit: ERASE care şterge tot ce înseamnă ex.
Este frumos ce fac? DA! Cine nu mă preţuieşte nu are ce face în amintirile mele. Simplu ca „bună ziua!”, nu?

De când nu aţi mai primit un sărut din ăla impresionant? Ştiu sună copilăresc, dar …
Am sărutat destui băieţi care ştiau să sărute, foarte bine chiar, dar niciunul nu îmi producea senzaţia aia cu…ridicatul piciorului.
Sau poate că şi la mine se aplică aia cu: săruţi multe broaşte până întâlneşti prinţul adevărat. [hahahaha!!!! tocmai mi-am făcut exii broaşte :))]

Aproape că uitasem cum este să te trezeşti la ora 9 într-o zi de weekend. Acum profit din plin de ziua asta şi nu o să fac decât să dorm până când nu o să mai am chef să dorm şi apoi….o să mă forţez să mai dorm puţin :))
Vă daţi şi voi seama că timpul meu liber acum se împarte între pat şi blog, nu?
Pe blog am scris mai mult decât suficient aşa că lipseşte somnul de frumuseţe.

P.s: mi-e dor de tine!

Merci Laura

Pentru ca noi nu putem trăi fără voi aşa cum nici voi nu puteţi trăi fără noi.

P.s: te iubesc un pic pic. Ce este mult strică :p

Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Iul    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou