You are currently browsing the category archive for the ‘filme’ category.



Săptămâna aceasta a fost „The back up plan”. Un film destul de lejer, dar care m-a făcut să râd cu lacrimi. Rar râd cu lacrimi la un film, dar acesta m-a amuzat teribil. Este simplu ca şi acţiune, dar merită toţi banii.
Vi-l recomand cu căldură!!!

Cum filmul de ieri a fost o adevărată încercare pentru neuronii mei am zis că trebuie să văd un film de calitate. Pentru cine nu a văzut „The boondock saints” să ştiţi că pierdeţi multe. William Defoe joacă splendit şi deşi joacă într-un rol secundar te fascinează cu atitudinea sa.
Din fericire imaginile din filmul de ieri mi-au dispărut din cap.
Până la urmă tot filmele cu vechime „rulează”

Sau pe româneşte: „Un cuplu mortal”. Este un film sub mediocru. Am avut vreo 3 faze la care am râs, 2 dintre ele fiind la reclame. Când am văzut trailerul am fost foarte încântată, dar…filmul este cu totul diferit. Faze trase de păr, de fapt acţiunea în sine este trasă de păr. Pare un film care a fost făcut numai ca să fie.
Dacă vă plac filmele tipic americane puteţi merge, dar pentru gusturile mele este subţirel şi sigur nu l-aş recomanda.


Ca în fiecare miercuri respect tradiţia şi merg la film. De data aceasta a fost:

Filmul este bunicel, dar finalul este cam tras de păr. Per total? Merită dacă vă plac filmele cu multe situaţii întortocheate

În această seară am mers iar la film. Păstrez tradiţia: miercurea este zi de film.

Filmul „Losers” merită. Este un film care te face să râzi, să fii cu sufletul la gură, să îţi încânte urechile. Deşi are povestea tipică a americanilor este un film pe care vi-l recomand.
După film am dat o raită prin magazine. Poate poate o să găsesc şi eu ceva drăguţ sau măcar accesibil la preţ. NIMIC! Asta am găsit. M-am umplut şi mai mult de nervi pentru că toate hainele îmi erau mici la bust, erau prea colorate, prea prost croite. Am spus că o haină nu merită să ajungă în dulapul meu atâta vreme cât nu îmi încântă privirea. Culmea culmilor a fost când am probat o cămăşuţă XL care la bust îmi era extrem de mică şi în rest era imensă. Sunt curioasă după ce tipar a fost realizată. În fine!
Per total? Am avut un sfârşit de zi care s-a terminat relativ frumos.
De ce zic relativ frumos? Pentru că nenea de la RATB s-a gândit să facă miştouri de mine. Îmi închidea uşa în nas şi când mă duceam la una deschisă o închidea pe aia şi o deschidea pe cea anterioară. A făcut faza asta până m-am enervat şi l-am înjurat suficient de tare. DA! Am înjurat. Am zis că zilele astea nu am dispoziţia necesară să iau parte la nişte glume proaste.

Şi în această miercuri am fost la film. De data această am văzut Robin Hood. Un film destul de uşurel pentru intelect, dar suficient de atractiv. Vi-l recomand, dar singurele defecte sunt că:
1. mi s-a părut prea lung- după 2 ore ajunsesem să mă plictisesc rău de tot.
2. prea întunecat- când am ieşit din sală şi am dat de lumina de afară ochii mei au cam fost maltrataţi.

Cum stăteam eu aşa cuminte în casă am început să aud nişte zgomote cam ciudate.
Iniţial am crezut că a venit fratele meu acasă şi umblă la uşă. Nu! Nu era el.
Zgomotul persista.
Speriată am luat sprayul şi o riglă [să mor de ştiu de ce am luat rigla].
Şi am ieşit nervoasă din cameră aprinzând becul pe hol.
Am rămas mască: era maşina de spălat. Uitasem că o pornisem să spele nişte haine şi se loveau nasturii de gemuleţul ei.
Am înjurat în gând şi m-am întors în cameră.
Încep să devin paranoia.

Cum este posibil să vorbeşti la mobil în timp ce eşti la film? Chestia asta mă enervează la culme. Înţeleg că nesimţirea ta nu are limite, dar oare nu te poţi gândi şi la ceilalţi?

Aseară am avut buna voinţă de a viziona Avatarul. Băi oameni buni după o jumătate de oră m-a pălit o plictiseală…Am stat eu cât am stat şi am încercat să fiu atentă la chestia aia numită film, dar într-un final am zis „Gata!”
Prea plictisitor pentru mine, prea mult SF, prea multă vrăjeală.
Cine ştie…poate nu sunt eu făcută pentru asemenea filme.

Luată de la Robintel deşi m-a uitat să mă numească şi pe mine sunt sigură că s-a gândit de prima dată la mine :))

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?

Am iubit sincer

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?

DAAA!!!! Şi normal! Nici nu intră în discuţie.

3. A născut cineva apropiat ţie?

Nu merci!

4. A murit cineva apropiat ţie?

Ăăăăăăăăăă să mor dacă ştiu, dar nu cred.

5. Ce ţări ai vizitat?

România :)) în 2009, nu?

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?

Păi nu ştiu…sănătate?!

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?

Nu ştiu data exactă, dar ştiu că a apărut un om important în viaţa mea.

8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

Nu ştiu tu. Am realizări din toate punctele de vedere…nu ştiu să fac o ierarhizare.

9. Care a fost cel mai mare eşec?

Munca…

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?

Stomacul…

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?

Un telefon nou? Ahhh nu! E primit cadou…

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?

Moşu [ştie Iris], al fratelui meu, al iubitei lui, al …meu 😀

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?

Din păcate nu pot spune.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?

Abonamentul de la Orange :))

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?

Că nu am murit după ce mi-a dat papucii :))

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?

Radio Killer-Voilla

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?

– mai fericită.

* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?

– mai slabă.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?

– mai săracă :((.

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?

Să râd mai mult.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Să plâng mai puţin…eventual deloc.

20. Cum vei petrece Crăciunul?

A trecut deja, l-am petrecut acasă, cu familia.

21. Care a fost cea mai bună carte citită?

Nikola Milosevic Cutia din lemn de nuc

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

Păi până acum am primit tot ce mi-am dorit…mai lipseşte o dorinţă, dar vine şi ea în Iunie ;))

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

The Bad Lieutenant: Port of Call – New Orleans. Am adormit la jumătate :))

24. Ce ai făcut de ziua ta?

Am petrecut cu fetele.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?

Elegant, amuzant, sport, comod 😀

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Optimismul.

27. De cine ţi-a fost dor?

Băi dar curios mai eşti 😀

28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?

Curiosule!!!Nu zic! Na!!! Ce o să faci? 😀

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.

Viaţa este frumoasă şi nimic nu merită să te doboare.

De când a apărut Twilight toate fetele au luat-o razna cu Robert Pattinson.
Ce aveţi fetelor? Ce vă place aşa de mult de el?! Numai eu sunt aia care nu vede nimic interesant la el?
Şi ce mai cred? Este faptul că o face pe misteriosul pentru că este prost…şi preferă să tacă decât să debiteze idioţenii :)) La naiba! Iar sunt rea :))
Dar serios acum. Omul ăsta nu îmi trezeşte niciun simţ mai aparte. Mă lasă rece cu tot cu imaginea aia de misterios, de vampir sexy de…actor. Fie sunt eu atât de pretenţioasă încât devin absurdă, fie … nu îmi explic. Pur ţi simplu nu îmi explic de unde şi până unde a ajuns să fie printre cei mai sexy actori aleşi. Sunt bărbaţi de 1000 de ori mai atrăgători şi mai talentaţi decât el. Dar na…se pare că acum este o nouă modă: apare un film cu un puştiulică abia ieşit de la pubertate fetele îşi ies din minţi.
Eu una rămân la actorii mai copţi:
Al Pacino
Sean Connory
Benicio del Toro
Michael Douglas
Anthony Hopkins

DA! Îmi plac actorii mai copţi…mă atrag atât datorită stilulului lor elegant [mereu m-am simţit atrasă de eleganţa unor bărbaţi] cât şi datorită modulului înc are joacă. Deci puşti din ăştia aflaţi la pubertate sunt pentru mine ca o frecţie la piciorul de lemn.

Am vrut să scriu un sumar al articolelor mai vechi, am vrut să scriu despre cele mai comentate, am vrut să scriu despre blog şi evoluţia lui sau despre comentatori. Nu o să scriu asta.
O să scriu că anul trecut am râs şi am plâns, am fost fericită şi supărată, am pierdut prieteni şi am câştigat prieteni, am crezut că o să mor fără el şi sunt mai fericită fără el. O să pară că sunt rea. Nu sunt. Ultimele săptămâni au fost crunte pentru mine. Am trăit o minciună. Înşelată de doi oameni în care îmi pusesem încrederea şi prietenia m-au minţit şi trădat în ultimul hal.
Mi-a reapărut zâmbetul pe buze când cineva m-a învăţat să îmi trăiesc viaţa, să mă bucur de orice nimic. Nimeni nu mai merită efortul de a fi primul în viaţa mea. Am învăţat să fiu atât de egoistă încât să nu mă mai intereseze decât de…prietenii adevăraţi…ăia de îi pot număra pe degetele de la o mână.
Mă bucur că anul care a trecut a fost la fel de energic şi plin de surprize aşa cum îmi doream, că am terminat o facultate, că am învăţat să spun şi „NU” atunci când mi se cere ceva, că am putut rămâne cu o experienţă, cu o învăţătură, cu un alt scop, cu o altă viziune a vieţii şi a viitorului.
Nu regret că 12 luni ba scriam, ba refuzam să mai scriu, nu regret că 12 luni am fost rea, am crititcat, am judecat, am analizat la rece. Nu regret că am dat o şansă blogului, că am lăsat şi pe alţii să scrie aici, că mi-am lăsat ideile în alte părţi.
Nu regret că m-am îngrăşat pentru ca mai apoi să slăbesc şi să port blugi din liceu. Nu regret că am renunţat la shaorma pentru o portocală, nu regret că am renunţat la o oră de stat în pat pentru a alerga o jumătate de oră.
Nu regret că îmi iubesc animăluţele mai mult decât orice pe lumea asta. Nu regret că m-am mutat, că am renunţat la camera veche, nu regret că acum merg cu 10 minute mai mult până la metrou.
Nu regret că mi-am dezamăgit la un moment dat părinţii şi fratele pentru ca mai târziu să îi aud: suntem mândri de tine.
Nu regret că sunt EU! Cireşica MaMeMiMoMu, Pika, Petrescu Raluca- Ioana.

P.s: La mulţi ani mamei mele! Este sfântul Vasile 😀

De milioane de ori m-am plâns că îmi lipseşte cu desăvârşire romantismul, că la mine noaptea aia ideală este : amândoi în pijamale la tv cu floricele în braţe. Mi se par atât de …false nopţile alea cu ea în lenjerie intimă sexy sau…mnooo ştiţi şi voi că doar vă uitaţi la filme lacrimogene. Nu mă atrage ideea de a mă îmbrăca într-un mod total nepotrivit şi care să nu mă caracterizeze doar ca să îmi impresionez „izbitu”. Hai să ne îmbrăcăm şi noi iubiţii în lenjerie din aia săcsi..că deh sunt bărbaţi şi suportă.
Un alt lucru care mă dezgustă sunt trandafirii roşii. Cât de banal trebuie să fii?! Adică aproape toată lumea se gândeşte la trandafirii roşii ca fiind un simbol al romantismului. Eu văd în ghiocei un gest de un romantism deplin. Nu mă impresionează atât de mult privitul apusului sau al răsăritului în braţele iubitului. Mi se par lucruri pe care le iei din filmele americane. Că stau într-un parc au apă în faţă şi un soaaaree maaaareeeee, frumos colorat…câh!
Mi se pare că am devenit atât de impersonali, de lipsiţi de imaginaţie încât nu mai ştim să trăim romantismul cu propriile noastre sentimente…urât! Şi ruşinos!

Am şi eu o întrebare: numai mie mi se pare că filmele indiene au început să invadeze cinematografia din toată lumea?
Mie nu îmi plac, dar ciudat este că sunt oameni care sunt fani. Am cunoscut o tipă care ştia aproape toate filmele. Sinceră să fiu nu m-aş lăuda cu aşa ceva, dar na…la urma urmelor gusturile nu se discută.
Totuşi nu înţeleg ce ar putea să îţi placă la un asemenea film. Sunt nişte telenovele de 90-100 de minute, ideea este mereu aceeaşi, iar melodiile şi dansurile mi se par de-a dreptul jenante.
Îi felicit totuşi pe indieni că au reuşit să se lanseze şi să se menţină pe această piaţă de ceva vreme…înseamnă că au mai mulţi fani decât mă aşteptam.

Cine mă cunoaşte ştie cât de mult îmi plac desenele animate. Şi tind să cred că sunt la zi cu toate desenele…sau cu majoritatea.
De curând am văzut „UP„. Rezultatul? Complet dezamăgită. Mi se par nişte desene foooooooarte triste…cel puţin începutul. De această dată cei de la Pixar m-au dezamăgit la acest capitol. Recunosc că unele faze m-au amuzat, dar…nu am nevoie decât de degetele de la o mână pentru a le enumera.
Vă invit să îl vedeţi şi voi şi să îmi spuneţi dacă v-a plăcut sau nu…până acum nu prea am auzit pe nimeni care să fie încântat de el.

Din fire sunt o persoană cât se poate de indiferentă în ceea ce priveşte vieţile altora. Nu mă impresionează cu nimic moartea unui om. Oricât de vedetă sau de necunoscută ar fi. Pentru simplul motiv că asta e viaţa: există un fir al „acţiunii”- te naşti ca să trăieşti şi într-un final ca să mori. Este ceva normal consider eu.
Totuşi unele persoane nu acceptă acest lucru.
Nu ştiu câţi dintre voi ştiu că Gheorghe Dinică este în stare critică la spital. Că medicii nu îi acordă şanse prea mari de supravieţuire…bla bla bla. Hai să fim serioşi: omul are 75 de ani. Cât să mai trăiască? 1000 de ani? Citeam nişte comentarii cretine pe site-ul unui ziar că vai doamneeee nu ni-l lua pe el că este o vedetă cu greutate…etc etc etc. Hai mă lăsaţi cu din astea?! Omul ăsta şi-a trăit viaţa, şi-a văzut visul împlinit. Cât vreţi să mai ducă? Îl plângeţi, dar el v-ar fi plâns pe voi? Nu mai suferiţi atât după diferite vedete sau „oameni de valoare” pentru că ei nu ar fi suferit după voi. Să i-o spuneţi lu’ Mutu [nu fotbalistul :)) ] că omului respectiv i-ar fi păsat de măcar unuia dintre voi. Oameni buni reveniţi cu picioarele pe pământ. Orice om poate fi înlocuit de un altul. Nu vă gândiţi acum că dacă moare Dinică se duce pe apa sâmbetei industria cinematografică din România sau că nu mai sunt şi alţi zeci de actori care i-ar putea locul.
Mulţi scriau la comentarii de parcă viaţa lor se baza pe sănătatea sa, că fără el viaţa lor nu ar mai fi avut rost. Mă enervează la culme oamenii care sunt incapabili să se desprindă de „mania” idolatrizării altor personaje.
Câţi din cei care se roagă pentru el au habar ce a făcut omul ăsta la viaţa lui? Eu ştiu foarte puţine şi nu mă interesează să aflu mai multe.
O altă chestie care m-a deranjat a fost când a murit Michael Jackson. MAMĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!! Parcă venise sfârşitul lumii. Haide băi mă scutiţi de treatrul ăsta ieftin? Cât timp a trăit nu l-a băgăt nimeni în seamă…cel puţin în ultimii 10 ani. Dar la final s-au făcut zeci de comemorări…şi l-au pupat atât de mult în fund încât mi se acrise. Serios oameni buni vă sfătuiesc să vă faceţi o viaţă.
Înţeleg: moare un om care a făcut ceva cu viaţa sa…aşa şi? Ce te face să crezi că viaţa unui simplu om nu este mai semnificativă pentru alţii decât ce a făcut Dinică?
M-a enervat la culme când mi-a zis cineva că : de ce eşti tu mai specială decât MJ? El măcar a făcut ceva bun, dar tu?
Şi i-am explicat: în ochii părinţilor am făcut lucruri de 1000 de ori mai bune şi mai importante decât el, în ochii unei bunici căreia i-am luat o pâine când nu avea ce mânca semnific mai mult decât MJ. Pentru mine astea sunt lucrurile care sunt cu adevărat importante. Nu că a scos 10 albume, a apărut în sute de filme sau nu mai ştiu ce chestii de acest gen.
Ne-am învăţat să idolatrizăm nişte simpli oameni şi asta nu face deloc bine…cel puţin din punctul meu de vedere.

Nu ştiu câţi dintre voi aveţi habar de apariţia celei de-a doua părţi din Transformers. Dar a apărut de ceva vreme. În fine! Azi l-am văzut şi eu. Ce părere mi-am făcut? Ce impresie mi-a lăsat? Una destul de proastă. Filmul este făcut aşa: 90 % alergat şi restul luptat cu diferiţi roboţei. Modul în care e realizat filmul lasă de dorit: niciodată nu îmi dădeam seama care cu care se bate sau ce fac ăia pe acolo, iar finalul este cât se poate de sec.
Cât despre actori…băi oameni buni o fi arătând duduia Fox bine, dar nu mi se pare că joacă deloc bine. E…doar o altă piţipoancă ajunsă mare vedetă- şi nu dragii mei nu sunt geloasă pe ea. Consider că sunt femei mult mai frumoase decât ea şi pe ele aş avea cu adevărat motive să fiu.
Dar nu despre ea discut acum. Oricum dacă vreţi să vedeţi filmul aveţi suficiente surse mai legale sau nu, dar din punctul meu de vedere este un film care nu o să vă impresioneze în mod absolut.

Azi am fost cu gaşca în Plazza să vedem „Inglorious bastards„. Genial ce este drept, dar mult prea lung. După juma de litru de suc vezica mea simţea cum explodează şi începeam să nu mai fiu atentă la cursul acţiunii. [ca o notă personală: vă recomand să vă duceţi să îl vedeţi la cinema. Merită TOŢI banii]
Ciudat este faptul că nu am văzut suficiente piţipoance. Adică am văzut vreo două sau trei pe total, ceea ce este un lucru bun pentru ochişorii mei. Cred că motivul a fost că am mers destul de devreme şi nu au apucat să iasă duduile din casă.
Să revenim la subiect: Inglorious bastards. Filmul poartă semnătura lui Q. Tarantino, deci să vă aşteptaţi la multe scene vionete şi cu suficient de mult sânge. Pe mine acest lucru începuse să mă deranjeze, dar nu am rămas neplăcut surprinsă. Brad Pitt a demonstrat că este un actor care îşi merită numele şi pentru prima dată a jucat peste standardele sale.
Au fost trei ore în care am râs, m-am încruntat, m-am speriat şi mi-am pus mâna la ochi, dar au meritat.
Felicitări atât actorilor cât şi producătorului pentru că au dat naştere acestui film deosebit.

Toţi prietenii mei ştiu că sunt o fană înfocată a filmelor. Urmăresc zilnic minim 3 filme: mai vechi, mai noi, comedii, dramă, desene, etc.
Dar în ultima vreme nu am mai văzut niciun film care să mă impresioneze cât să îl văd şi a doua şi a treia sau a zecea oară. Majoritatea au subiecte expirate, cu actori care nu dau randament sau pur şi simplu nu sunt realizate conform standardelor mele. DA! Eu mă uit la un film dacă îmi îndeplineşte standardele.
Aseară am văzut G- Unit. Am râs, m-am amuzat, dar o spus cu mâna pe inimă că nu este un film la care să mă mai uit şi a doua oară. Nu ştiu de ce. Au fost unele secvenţe foarte haioase, dar nu ştiu…nu e acel ceva.
De exemplu la Moulin Rouge m-am uitat de peste 10 ori şi încă mă mai uit. Este un film vechi de mai bine de 8 ani, dar sunt îndrăgostită până peste cap de el. Romeo şi Julieta un alt film cu vechime de care nu mă pot sătura. Şi lista continuă.
Din păcate nu mai văd aceeaşi calitate în noile filme de pe piaţă.
Mi-e dor de un film în stilul Hannibal care să mă ţină cu sufletul la gură şi multe altele de acest gen.
Acum o văd pe Megan Fox aplecată, pe Jolie în curul gol şi…cam atât. DA! Recunosc că nu sunt fană Fox sau Jolie pentru simplul fapt că mi se par nişte actriţe nu tocmai grozave şi cam „nenaturale”. Îmi permit să le critic munca pentru că într-un fel sau altul ăsta este rolul oricărei persoane care se duce la un film.
Mi-e dor de un film de calitate şi din păcate nu văd să scoată cei din această industrie un film care să aibă nişte standarde ridicate.

Mai 2017
L M M M V S D
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou