You are currently browsing the category archive for the ‘stirile diminetii’ category.

În sfârşit este sâmbătă şi înseamnă că nu mă mai trezesc la 5 şi pot sta în pijămăluţa mea preferatătoată ziua.
Ce am mai făpcut săptămâna asta?
În afară de training am reuşit să răcesc. Nu e dracul atât de negru…este o simplă durere în gât de dimineaţă , un strănut pe ici pe colo şi…un nas uneori înfundat.
Cum mă tratez?
Cu ceaiuri, vitamina C şi atât. Că m-am săturat de atâtea pastile.
Mâine mă apuc să învăţ toate nebuniile pe care le-am făcut săptămâna asta la training. YEY!

1. a găsit tata diploma mea de bac. Desigur că a uitat să mă anunţe şi după vreo jumătate de oră de ros unghii l-am sunat. O găsise, dar uitase să mă anunţe.
2. a venit şi amenda pe care am luat-o mai demult. Nu vreau să îmi amintesc ce teorie am primit.
3. mi s-a făcut rău pe stradă. Jur că nu mai beau cafea în viaţa mea.
4. am scăpat lejer cu actele şi legalizările. YUPIIII!!!
5. licenţa este cât se poate de okey şi marţi o depun.
6. era să îmi rup gâtul la raiffaisen pentru că idioţii ăia nu au dat cu nimic pe jos şi era sticlă.
7. dacă legalizarea este 5 lei tu oricum dai mai mult că este TVA-ul. Nu puteau oare să îmi spună de la bun început cât este totu?
8. mi-am pus, în sfârşit, baterie la ceas. Acum ştiu şi eu cât este ceasul fără să mai scot telefonul.
9. sunt lefteră…mă rog! Aşa sunt mereu :))
10. mi-e foarte somn şi lene :))

Am vrut să scriu un sumar al articolelor mai vechi, am vrut să scriu despre cele mai comentate, am vrut să scriu despre blog şi evoluţia lui sau despre comentatori. Nu o să scriu asta.
O să scriu că anul trecut am râs şi am plâns, am fost fericită şi supărată, am pierdut prieteni şi am câştigat prieteni, am crezut că o să mor fără el şi sunt mai fericită fără el. O să pară că sunt rea. Nu sunt. Ultimele săptămâni au fost crunte pentru mine. Am trăit o minciună. Înşelată de doi oameni în care îmi pusesem încrederea şi prietenia m-au minţit şi trădat în ultimul hal.
Mi-a reapărut zâmbetul pe buze când cineva m-a învăţat să îmi trăiesc viaţa, să mă bucur de orice nimic. Nimeni nu mai merită efortul de a fi primul în viaţa mea. Am învăţat să fiu atât de egoistă încât să nu mă mai intereseze decât de…prietenii adevăraţi…ăia de îi pot număra pe degetele de la o mână.
Mă bucur că anul care a trecut a fost la fel de energic şi plin de surprize aşa cum îmi doream, că am terminat o facultate, că am învăţat să spun şi „NU” atunci când mi se cere ceva, că am putut rămâne cu o experienţă, cu o învăţătură, cu un alt scop, cu o altă viziune a vieţii şi a viitorului.
Nu regret că 12 luni ba scriam, ba refuzam să mai scriu, nu regret că 12 luni am fost rea, am crititcat, am judecat, am analizat la rece. Nu regret că am dat o şansă blogului, că am lăsat şi pe alţii să scrie aici, că mi-am lăsat ideile în alte părţi.
Nu regret că m-am îngrăşat pentru ca mai apoi să slăbesc şi să port blugi din liceu. Nu regret că am renunţat la shaorma pentru o portocală, nu regret că am renunţat la o oră de stat în pat pentru a alerga o jumătate de oră.
Nu regret că îmi iubesc animăluţele mai mult decât orice pe lumea asta. Nu regret că m-am mutat, că am renunţat la camera veche, nu regret că acum merg cu 10 minute mai mult până la metrou.
Nu regret că mi-am dezamăgit la un moment dat părinţii şi fratele pentru ca mai târziu să îi aud: suntem mândri de tine.
Nu regret că sunt EU! Cireşica MaMeMiMoMu, Pika, Petrescu Raluca- Ioana.

P.s: La mulţi ani mamei mele! Este sfântul Vasile 😀

Speram ca azi să mă trezesc la o oră cât mai rezonabilă având în vedere că am toate lucrurile pregătite pentru drum, dar pe dracu!
M-am trezit la 6. Pur şi simplu nu am putut dormi. Toată noaptea m-am foit şi m-am învârtit în speranţa că îmi voi găsi poziţia ideală să pot dormi ca un bebeluş.Pe la 7 au început să îmi sune telefoanele în disperare. Înjuram în gând şi răspundeam cu o voce seacă: „daaaaaaaaaa????”
De fiecare dată la capătul opus al telefonului auzeam vocea tatălui meu care nici acum nu s-a obişnuit cu ideea că ştiu să fac un bagaj de mai bine de 10 ani şi că sunt sigură că nu am uitat periuţa sau pasta de dinţi.
Casc cu o poftă de nedescris şi mă gândesc din ce în ce mai mult să îmi fac o „cafia” la pliculeţ. Totuşi o lene de nedescris mă împiedică să îmi ridic posteriorul pentru a face această „activitate” benefică energiei mele.
Saaaauuuu mai există o posibilitate: să mă culc la loc în speranţa că de data asta chiar o să îmi găsesc poziţia să adorm ca un bebeluş.

The End!

Am citit prin nu stiu ce ziar ca doamna Ecaterina Andronescu [a.k.a Abramburica] vrea sa scoata invatamantul la distanta ceea ce nu este o idee foarte buna in opinia celor care conduc o facultate.
In principiu nu sunt de acord cu decizia doamnei ministru. Nu mi se pare in regula sa impui unui viitor student sa fie la zi. Daca omul vrea sa fie la ID lasa-l sa fie la ID, dar sa ii fie scris pe diploma ce fel de forma de invatamant a terminat. Macar atata lucru sa ne diferentieze. Cineva spunea ca astia de la ID sunt cam fraieri si nu prea au tangente cu facultatea. L-am contrazis usor iritata de atitudinea lui. Am cunoscut suficiente persoane de la ID care sa aiba niste idei mai mult decat ingenioase si care sa se descurce mai bine decat unul la zi. Nu le iau apararea. Asa cum la zi exista persoane care trec pe pile, asa exista si la ID, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Ma deranjeaza ca doamna ministru a inceput sa arunce cu niste legi doar ca sa se afirme in lumea politica- acum ca vin alegerile. O alta lege este cea privind licenta. Pana acum se dadea o singura proba, dar acum vrea sa o schimbe, sa existe doua probe: una orala si una scrisa. Daaaaarrr asta nu e tot. Mai nou cica vrea sa schimbe si modul de a da la liceu- pentru a….ah la naiba am pierdut sirul schimbarilor.
Ma mir cum de nu incepe sa schimbe si modul de a da bacul sau admiterea la facultate.
Doamna ministru dumneavoastra va ganditi vreun pic atunci cand cereti asemenea legi? Pentru ca sincera sa fiu nu mi se pare ca faceti asta.
De ce v-ati trezit tocmai acum sa atacati facultatea „Spiru Haret”? Nu iau apararea facultatii, doamne fereste! Nici prin gand nu imi trece sa apar o facultate care habar nu are cu ce se mananca „educarea unui student”, dar de ce acum?! De ce in an electoral? De ce cu cateva luni inainte de admitere?
De ce doamna ministru va jucati de-a v-ati ascunselea cu viitorul studentilor, cu viitorul canditatilor? Chiar sunteti atat de plictisita sa nu faceti nimic incat v-ati decis sa distrugeti si ultimele lucruri relativ bune din invatamant?
Felicitarile mele doamna ministru! A-ti reusit sa va coborati la nivelul politicienilor clasici din rromania.

Dacă eram o lună, aș fi fost decembrie.
Dacă eram o zi a săptămînii, aş fi fost sâmbătă.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi mereu însorită.
Dacă eram un animal marin, aș fi fost delfin.
Dacă eram o direcţie, aș fi fost dreapta.
Dacă eram o virtute, aș fi nerespectată.
Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost Cleopatra.
Dacă eram o planetă, aș fi fost Venus.
Dacă eram un lichid,aș fi fost şampanie.
Dacă eram o piatră, aș fi fost chihlimbar.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost un uliu.
Dacă eram o plantă, aș fi fost hrană pentru animale.
Dacă eram un sunet, aș fi fost nota DO.
Dacă eram un element, aș fi fost unul din tabelul lui Mendeleev.
Dacă eram un cântec, aș fi fost alarma de la ceasul deşteptător.
Dacă eram un film, aș fi fost Fight Club.
Dacă eram un serial, aș fi fost unul ciudat.
Dacă eram o carte, aș fi fost Albastru nemarginit, aproape transparent
Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost un pian.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aș fi fost Otilia.
Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost salată de fructe.
Dacă eram un gust, aș fi fost acră.
Dacă eram o aromă, aș fi fost aroma mentei.
Dacă eram o culoare, aș fi fost negru.
Dacă eram un material, aș fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aș fi fost cristal.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost mâinile unui băiat.
Dacă eram o expresie a feţei, aș fi fost un zâmbet.
Dacă eram o materie de şcoală, aș fi fost artele plastice
Dacă eram un personaj din desene animate, aș fi fost Droopy.
Dacă eram o formă, a; fi fost un triunghi
Dacă eram un număr, aș fi fost 5.
Dacă eram o maşină, aș fi fost BMW
Dacă eram o haină,aș fi fost o geacă de toamnă.

Leapşa i-o dau lui Ovidiu + cine o mai doreşte. 😀

Azi dimineaţă frăţiorul meu mi-a făcut o surpriză: pe 7 Iunie mă duc la concert:

Tito and Tarantula


M-am trezit de dimineaţă cu un chef „nebun” să învăţ…sau mai bine zis să repet. Azi am examen apropos! Să îmi ţineţi pumnii 😀
Şi din cheful ăsta al meu nebun a ieşit şi ceva bun. M-am înscris la o şcoală de vară în Delta Dunării. Nu mă aştept să câştig sinceră să fiu, dar nu strică să încerci…la urma urmelor cât rău poate să îmi facă,nu? O ieşire de acest gen după licenţă o să fie mai mult decât bine primită.
Să vedem, să vedem ce-o să iaaasă ;))
Gata! Mă întorc la repetat.
V-am pupaaat!

Sursa

Păăăăi cu ce să încep?
1. Am fost la bazin şi mi-am bălăcit corpu vreo oră.
2. Mi-am făcut mii de draci la supermarket: am stat la o coadă aproape o oră şi în spetele meu era o cucuoană care mai avea puţin şi dădea peste mine- drept răsplată a primit vreo două coate…din greşeaaalăăă… :)) sau nu
3. Un nenorocit de proiect nu îmi dă pace- şi nu! Nu este vorba de licenţă.
4. Mi-am luat o bentiţă nouă super cute
5. A ajuns iepuraşul şi pe la Ovidiu
6. Am mâncat o tonă de căpşune aseară…poftele domnule…poftele 😀
7. Mâine mă duc la teatru :X Abia aştept
8. Melodia zilei:

9. Se apropie licenţa
10. Tot nu am idei 😀

De când mă ştiu nu mi-a plăcut să înjur sau să vorbesc vulger. De ce? Pentru că nu mi se pare elegant pentru o fată, dar asta nu înseamnă că nu am mai scos şi eu câte un porumbel. De obicei se întâmplă la nervi…la unii foooaaarte mari. Totuşi, nu înţeleg un lucru: de ce unii nu pot concepe această „regulă” a mea. Şi uneori este deranjant.

Sâmbătă merg la teatru ACT. Abia aştept! Este a doua oară când merg acolo şi sunt sigură că nici de data asta nu mă o să mă dezamăgească.

Mi-am găsit certificatul de garanţie de la telefon…asta după ce am răsturnat toată camera căutându-l disperată… recunosc că m-au trecut toate căldurile :))

Cică o să plec la Galaţi de Paşte…asta înseamnă că o să iau o pauză.

Am trecut la curăţenia de primăvară…greu dom’le! Greu!

Tot nu am idei de ce ar trebui să scriu.

Am descoperit un site cu bârfe.

Cam atât pentru moment.

P.s: ARŢARUL CAM TRAGE CHIULUL [-X

MA DOARE MASEAUA!!! Rau de tot! Abia daca pot manca. Azi, cand ma spalam pe dinti, plangeam de durere- nu o pot atinge cu absolut nimic.
Mi-am luat inima in dinti si m-am intors la cabinet. Ziua a devenit de 1000 de ori mai frumoasa cand l-am vazut pe bombonel… George il cheama 8-> numele meu preferat.
Anyway!
Azi nu o sa scriu cu diacritice…sunt in suferinte. Pot fi scutita 😀

S-a întors…sau mai bine spus s-a reîntors arţarul, daaar din păcate nu am apucat să vorbesc cu el pentru că dormeam, chiar şi visam. Şi o altă reîntoarcere în viaţa mea: trezitul la ora 2. Chiar simţeam că îmi este dor de lipsa somnului… La naiba’n puii mei :))

P.s: Azi mă duc la dentist…asta înseamnă că iar o să îl văd pe tipul ăla cuuuteee

Pe la 9 o să mă duc să îl iau pe Traian din gară…vine prin Bucureşti. Yuhuuu!

AAAA!!! Să nu uit: Arţaruleee!!! Dacă vrei să mai vorbim trebuie să: fie să muţi ora de chinuit la 9- 9 juma, fie…o să mai dureze ceva până o să mai pierdem împreună cele 5 minute.



L.E: tipul cute a fost înlocuit azi de o tipă….mai piţi de felul ei, nu îmi simt juma din faţă din cauza anesteziei, trebuie să mă duc la cumpărături- să vezi distracţie când o să încerc să vorbesc cu vânzătoarele :))

Coreea de Nord ameninţă cu războiul- asta scrie în EVZ.
Se pare că au fost deranjaţi de unele lucruri pe care americanii le-au făcut, mai exact au distrus un satelit care avea scopuri paşnice. Hmm una la mână mi-e cam greu să cred că satelitul ăla era acolo doar de formă..nu ştiu, poate mă înşel. Şi a doua la mână este atitudinea americanilor care îşi bagă nasul cam peste tot. Şi-au mai luat-o o dată pe 11 Septembrie 2001, dar se pare că tot nu s-au învăţat minte. Ei consideră că au drepturi asupra tuturor, că ei sunt buricul pământului, ceea ce- îmi permit să spun- că nu este adevărat. Puţine ţări au o părere bună despre americani- chiar foarte puţine.
Ce părere am eu despre situaţia asta?! Că o merită cu vârf şi îndesat, totuşi nu sunt de acord cu un lucru: nu merită să moară oameni nevinovaţi penttru o bătălie între orgolii.

Azi este baba mea…am emoţii- de obicei plouă, tună şi fulgeră, daaar acum văd că este soare şi chiar cald- sper să fie aşa toată ziua 😀
Desigur că aseară am mai aflat un indiciu legat de Arţar: numele lui începe cu B- şi nu e Bogdan…să fie oare Bucur?!
Tot ce se poate.
N-am niciun chef de şcoală sau mai bine spus de facultate, daaaaarrrr… trebuie să fac şi pasul ăsta. M-am sictirit rău de la o vreme şi tare îmi este că mă trezesc pe ultima sută de metri că am 100 de mii de proiecte şi licenţa, iar eu nu m-am apucat de niciunul dintre ele…saaau de licenţă.
Promit să îmi fac curaj :))
În rest….toate bune şi frumoase!
Ne mai auzim peste câteva ore
P.s: m-am ars la deget :)) 😀

Organismul omului uneori mai face uneori scandal că îl hrănim numai şi numai cu tâmpenii. Cum îl calmăm? Păăăăiiii!!!Eu una nu prea sunt fana regimurilor, aşa căăăăă am început să beau ceai. De orice fel. Este foarte bine!
După o cană de ceai cu lămâie totul este minunat. Am început să dorm mai bine, să nu mă mai doară nimic, să fiu mai calmă şi mai relaxată.
Chiar o să mai beau o cană după ce vin de la piscină.
Măcar să mă relaxez şi mai mult decât o fac acolo.
Deci!!
Ce vă recomand?! Dimineaţa să beţi o cană cu ceai cu nişte pâine cu gem/ brânză/ finetti- de ce vă recomand? Pentru că asta a devenit meniul meu de dimineaţă şi este foarte foarte foarte bun!
Măcar am conştiinţa împăcată că dimineaţa nu mai mănânc toate idioţeniile 😀

600px-martisor_simplesvgLa mulţi ani domnişoarelor!
La mulţi ani doamnelor!
Astăzi este ziua noastră.

Cică: Un avion care venea de la Chişinău are probleme cu probleme cu trenul de aterizare, la Timişoara. 11 ambulanţe şi trei maşini de pompieri au fost trimise la aeroport. Turnul de control a anunţat că în avion sunt 47 de pasageri şi 4 membri ai echipajului. Până în acest moment, avionul aparţinând Carpatair nu a aterizat.
Încep să mă gândesc dacă mai merită să mergi sau nu cu avionul având în vedere că în ultima vreme avioanele sunt mai mult la sol decât în cer. Parcă era cel mai sigur mod de transport…eu una încep să îmi pun unele întrebări cu privire la acest statut.
O individa de 35 de ani, care si-a ucis doi bebelusi si care a povestit cu seninatate cum i-a zdrobit pe acestia, calcandu-i in picioare, a fost lasata in libertate de judecatori, pe motiv ca asasina este din nou… insarcinata.

De ce nu mă miră? În aceeaşi revistă scrie despre un puşti de 14 ani care l-a împuşcat pe prietenul lui de 7 ani. AAAHHH! Şi puştiul a murit.
Şi ne mai mirăm de ce se duce pe apa sâmbetei ţara asta. Eu cred că astfel de ştiri sunt nişte motive destul de puternice…cel puţin pentru mine sunt.
UCIS DE BĂTRÂNEŢE. Manea Mănescu, fost premier al României în perioada comunistă, a murit ieri după-amiază, la vârsta de 92 de ani.
Cine e nenea? Habar nu am! Şi sinceră să fiu nici nu ştiu de ce am pus asta aici…mă gândeam că sunt unii interesaţi de ştirea asta.
NAOMIII!!!Ştire mai veche, cred, eu am aflat ieri de ea- cică a fost batut/ă – încă nu ştiu la ce sex se încadrează. Pe lângă acest fapt, a mai fost şi tuns/ă şi aruncat/ă într-un containet. A venit mai apoi la Mama răniţilor- nenea Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaannnn Diaconescu- unde a povestit totul cu lux de amănunte- câh! Sper că după a făcut un duş ceva.
De mănuţă îl/o ţinea duduia Nikkita/ Nichita/ aia mare şi mai puţin luminată. Înţeleg că încerca să îl/o consoleze- puii mei şi eu aş plânge la aşa ceva, dar mi se pare puţin cam penală toată scena asta. Din câte îmi amintesc există un conflict între Naomi şi Nikkita…dar cică s-ar fi rezolvat- detalii picanterii.
BUUUNNN!!!! La ce concluzie ajungem?! Că nu există ştiri adevărate. Că oamenii crează false probleme, că asta este singura metodă prin care televiziunile şi revistele îşi atrag „victimele”. Suntem doritori de bârfe, de ştiri ieftine şi proaste. Ne este frică să deschidem ochii să vedem adevărata realitate, să vedem lumea în care trăim.

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.

Voi ce va destramati, usor va destramati,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
In amintirea muntilor, a muntilor
Sa dainuim pe veci, sa dainuim

di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
da-dam-dam dam

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

dam di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-dï-dam
da-dam-dam dam

Mai 2017
L M M M V S D
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou