You are currently browsing the category archive for the ‘sesiune’ category.

De aseară presimţeam că nu o să dorm prea bine în noaptea ce tocmai a trecut. M-am foit, m-am răsucit, mă puneam în fund, îmi trăgeam un bobârnac şi încercam să adorm.
Slabe şanse, iar cearcănele din dimineaţa asta sunt dovada vie.
Dar credeţi că asta este suficient? Şi normal că nu! Pentru că la muncă este extrem de cald şi afară extrem de frig am reuşit să răcesc. Nu foarte tare, dar suficientz cât să mă doară în gât şi mai ales capul [deşi cred că este mai mult de la bobârnacele de aseară], să îmi curgă nasul, să tuşesc şi să fac şi un pic de febră…că deh! Nu era tacâmul complet. Acum stau şi mă gândesc că iar o să mă îndop cu citrice şi pastile ca să scap repede de răceala asta afurisită. Dar de data asta chiar nu a fost vina mea. Nu am ieşit despuiată din casă, nu am băut rece şi nu am mai adormit cu geamul deschis. Dar din moment ce la muncă este extrem de cald- la modul că ajungi să transpiri- şi ieşi afară unde te loveşte cancerul de pe lume…cam greu să rezişti unei răceli de acest gen.
Şi ştiţi ce este culmea? Că eu am urmat un tratament pentru întărirea sistemului imunitar şi …cred că l-am cam urmat degeaba pentru că sistemul meu imunitar cam este la pământ.
P.s: printre picături am visat că umblam după un master. Ştiţi ce am ales într-un final? După ce m-am pus în fund şi am început să plâng că nu găsesc nimic… PSIHOLOGIA. Şi ştiţi ce este mai ciudat? Că acolo m-am decis să merg.

L.e:
– după ce m-am îndopat cu supă fierbinte am scăpat de toate celea. Mă mai doare puţin capul, dar vorba lui daddy: „este primul semn că îl ai”.
– am reuşit să adorm o oră neîntoarsă. Desigur că atunci când îmi este somnul mai dulce primesc un mesaj de la Raluca: „Dormi?”. Asta păţeşti când te plictiseşti la muncă.
– i-am trimis un mail profesorului coordonator de la master să văd ce îmi spune.

Anunțuri

1. a găsit tata diploma mea de bac. Desigur că a uitat să mă anunţe şi după vreo jumătate de oră de ros unghii l-am sunat. O găsise, dar uitase să mă anunţe.
2. a venit şi amenda pe care am luat-o mai demult. Nu vreau să îmi amintesc ce teorie am primit.
3. mi s-a făcut rău pe stradă. Jur că nu mai beau cafea în viaţa mea.
4. am scăpat lejer cu actele şi legalizările. YUPIIII!!!
5. licenţa este cât se poate de okey şi marţi o depun.
6. era să îmi rup gâtul la raiffaisen pentru că idioţii ăia nu au dat cu nimic pe jos şi era sticlă.
7. dacă legalizarea este 5 lei tu oricum dai mai mult că este TVA-ul. Nu puteau oare să îmi spună de la bun început cât este totu?
8. mi-am pus, în sfârşit, baterie la ceas. Acum ştiu şi eu cât este ceasul fără să mai scot telefonul.
9. sunt lefteră…mă rog! Aşa sunt mereu :))
10. mi-e foarte somn şi lene :))

Am citit prin nu stiu ce ziar ca doamna Ecaterina Andronescu [a.k.a Abramburica] vrea sa scoata invatamantul la distanta ceea ce nu este o idee foarte buna in opinia celor care conduc o facultate.
In principiu nu sunt de acord cu decizia doamnei ministru. Nu mi se pare in regula sa impui unui viitor student sa fie la zi. Daca omul vrea sa fie la ID lasa-l sa fie la ID, dar sa ii fie scris pe diploma ce fel de forma de invatamant a terminat. Macar atata lucru sa ne diferentieze. Cineva spunea ca astia de la ID sunt cam fraieri si nu prea au tangente cu facultatea. L-am contrazis usor iritata de atitudinea lui. Am cunoscut suficiente persoane de la ID care sa aiba niste idei mai mult decat ingenioase si care sa se descurce mai bine decat unul la zi. Nu le iau apararea. Asa cum la zi exista persoane care trec pe pile, asa exista si la ID, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Ma deranjeaza ca doamna ministru a inceput sa arunce cu niste legi doar ca sa se afirme in lumea politica- acum ca vin alegerile. O alta lege este cea privind licenta. Pana acum se dadea o singura proba, dar acum vrea sa o schimbe, sa existe doua probe: una orala si una scrisa. Daaaaarrr asta nu e tot. Mai nou cica vrea sa schimbe si modul de a da la liceu- pentru a….ah la naiba am pierdut sirul schimbarilor.
Ma mir cum de nu incepe sa schimbe si modul de a da bacul sau admiterea la facultate.
Doamna ministru dumneavoastra va ganditi vreun pic atunci cand cereti asemenea legi? Pentru ca sincera sa fiu nu mi se pare ca faceti asta.
De ce v-ati trezit tocmai acum sa atacati facultatea „Spiru Haret”? Nu iau apararea facultatii, doamne fereste! Nici prin gand nu imi trece sa apar o facultate care habar nu are cu ce se mananca „educarea unui student”, dar de ce acum?! De ce in an electoral? De ce cu cateva luni inainte de admitere?
De ce doamna ministru va jucati de-a v-ati ascunselea cu viitorul studentilor, cu viitorul canditatilor? Chiar sunteti atat de plictisita sa nu faceti nimic incat v-ati decis sa distrugeti si ultimele lucruri relativ bune din invatamant?
Felicitarile mele doamna ministru! A-ti reusit sa va coborati la nivelul politicienilor clasici din rromania.

Cică joi, dacă nu mă înşel, o să fie balul de absolvire al facultăţii mele minunate. Ce fericiiiiiireeeeeeee!!! Scuzaţi-mi tonul atât de ironic. Nu mă duc, nu am de ce să mă duc. Timp de trei ani am stat printre ipocriţi, falşi, panarame, misogini, ţaţe, bârfitoare şi pupincurişti. DA! Asta este părerea mea. De asta am refuzat să merg la petrecerile organizate, de aia am refuzat să particip la tot felul de activităţi cu „grupul”. Pe faţă se pupă şi se iubesc şi pe la spate se mănâncă unii pe alţii de cur. În facultatea nu mi-a plăcut să fiu deloc o parte a unui grup, preferam să fiu un outsider, o străină, o necunoscută. Urăsc când aud : „Ce mai faci? Nu te-am mai văzut de mult” şi nici măcar nu îmi ştie numele. Urăsc să fiu o marionetă în jocul ăsta sec al socializării doar de dragul de a mai cunoaşte pe cineva. Rar am fost interesată să cunosc oameni noi şi asta pentru simplul motiv că mă mulţumesc cu cei 4 prieteni pe care îi am. Nu sunt sociabilă, nu îmi place să fiu. De ce să îmi discut viaţa, sentimentele, trăirile cu un străin?
Asta este şi balul…deşi cred că ar trebui să fie unul mascat…fiecare o să îşi poarte cea mai frumoasă „mască”, cea mai „colorată” sau celebră mască. Doar doar o să mai impresioneze pe cineva. Atâta falsitate nu am văzut în viaţa mea…atâtea „reclame false” la adresa cuiva nu am mai văzut în viaţa mea.
DA! Sună a frustrare acest post…şi este o frustrare pentru simplul fapt că m-am săturat de acest mediu, de acest colectiv care nu a făcut nimic timp de 3 ani, un colectiv care a vrut să fie un tot unitar şi a ajuns să se certe pentru nişte nimicuri. Nu îmi pasă ce o să creadă alţii, m-am săturat, m-am săturat să dau explicaţii…de ce fac aia sau de ce o fac pe ailaltă, m-am săturat să vorbesc despre relaţiile mele, despre relaţia mea, despre ei sau EL. Nu am ce să zic. Nu vreau să am ce să zic.
P.s: Mamă nu o să regret că nu m-am dus la bal…prefer să îmi iau bluza aia mişto de care îţi spuneam decât să mă duc o seară la un restaurant unde îşi extrag oxigenul piţipoancele de Bucureşti.

Oamenii care recurg la tot felul de metode mai mult sau mai puţin ortodoxe doar pentru a câştiga ceva.Da frate, am trişat şi eu la examene şi am copiat, dar să fim serioşi nota pe care o să o iau eu nu o să mă propulseze în primii din facultate şi mai mult ca sigur că nu o sa îi iau locul niciunui tocilar de la buget.  Citeam pe la nu ştiu cine că i se pare josnic să copii la un examen, că este înjositor pentru orice fiinţă. Adică îmi spui tu mie că nu ai copiat niciodată? Că nu te-ai întors niciodată la vecinu să îl întrebi de subiectul la care nu ai nicio idee? Că dacă ai făcut asta te anunţ că şi tu ai copiat, dar mă rog…fiecare cu ce îl doare.

Nah de aici metodă de a copia 😀

Am tot incercat sa inteleg ce zic aia in reclamele de la Vodafone si intr-un final, cu boxele la maxim, am inteles.
Dar Dumnezeuleee!!!!!!!!!! cine a facut reclamele alea? Sunt atat de cretine. Exact ca alea de la nescafe sau…cafea la pliculet. Cine pana mea are o asemenea imaginatie? Nu ma pricep la reclame- desi fac o facultate pe aceeasi lungime de unda…paradoxal,nu?- si tocmai de asta nu m-as aventura intr-o asemenea meserie. Din pacate 99% din reclamele din Romania merg pe aceeasi idee, acelasi „grafic”. Sunt plictisitoare, deloc originale si de cele mai multe ori cu o idee seaca. Ceva de genu: auzi un banc sec si iti ia ceva pana sa schitezi un zambet cum ca l-ai inteles. Asa sta treaba si cu reclamele de la noi. EEEEHHH!!! Si eu acum,nu? Probabil ca mai avem ceva pana ne trezim la capitolul creativitate, dar pana atunci….stam si privim reclame sexi si cu mesaje stupide.

se pare ca ziua de 11 e al dracului de ghinionista pentru mine. am reusit sa raman fara telefon- mi-a fost furat. azi am ajuns si eu acasa si cand m-am uitat pe antichitatea cealalta aveam zeci de apeluri pierdute, mesaje si tot tacamul. a trebuit sa dau espe mii de explicatii- ceea ce urasc cel mai mult. a trebuit sa vorbesc cu maica’mea vreo juma de ora la telefon si sa ii explic mult prea multe lucruri.
singurul lucru care ma bucura este ca pana acum sunt integralista…ferice pe mine,nu??
cacat!
preferam sa am restante,dar sa nu raman fara telefonul primit cadou de la fratele meu…
mai nasol e ca nu imi stiu numarul de telefon =))
asta e,nu?
noi sa fim sanatosi….

În sfârşit libertate…cel puţine pentru ziua de azi. Mâine o luăm de la capăt, alt examen, alţi nervi, alte înjurături. Din fericire pentru mine azi am primit minunata veste că am mai luat 2 examene. Sunt atât de obosită încât nu mai sunt capabilă să mă bucur. Abia Vineri- sau cel puţin aşa sper- o să pun punct la toate examenele din ultimul an. Ce îmi doresc după asta? O lună de linişte. După aia mă angajez şi între timp lucrez la licenţă. Am decis să o las pe februarie. Medicul mi-a dat un sfat destul de…dur: ori o dai atunci, ori te revăd şi de data viitoare băgăm perfuziile.

Am fost exagerat de „fericită” când mi-a spus asta.  Parcă îl şi aud: „organismul tău este sub nivelul mării…ţine-o tot aşa şi nu o să mai fii în stare să mergi singură pe picioare…pe propriile picioare”. I-am zâmbit sec şi m-am scuzat. Ce aş putea să fac mai mult? Probabil că în viitorul cel mai apropiat o să mă lovesc de atitudinea părinţilor mei care vroiau să termin anul ăsta, dar …sunt incapabilă să mai lucrez şi la licenţă.

O prietenă care m-a văzut de curând s-a speriat. Eram galbenă la faţă, cu cearcăne şi abia abia ţinându-mă pe picioare. Şi-a făcut datoria de prietenă foarte bine când m-a mustrat. A spus că e vorba de sănătatea mea…nu de o lucrare cu care oricum toţi se şterg la cur cu ea. Are dreptate, dar…

cel mai mult acum îmi e dor să simt valurile de la mal, să simt nisipul, să mă duc la munte şi să stau întinsă pe iarbă, să mă ud de la rouă…vreau libertate…vreau o lună în care să dorm până la 1 ca să mă trezesc şi să mă culc la loc…oooohhhhhhh daaaaaaaa


Sper că numai mie îmi trezeşte melodia asta nişte simţuri nebănuite 8-|

Dacă eram o lună, aș fi fost decembrie.
Dacă eram o zi a săptămînii, aş fi fost sâmbătă.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi mereu însorită.
Dacă eram un animal marin, aș fi fost delfin.
Dacă eram o direcţie, aș fi fost dreapta.
Dacă eram o virtute, aș fi nerespectată.
Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost Cleopatra.
Dacă eram o planetă, aș fi fost Venus.
Dacă eram un lichid,aș fi fost şampanie.
Dacă eram o piatră, aș fi fost chihlimbar.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost un uliu.
Dacă eram o plantă, aș fi fost hrană pentru animale.
Dacă eram un sunet, aș fi fost nota DO.
Dacă eram un element, aș fi fost unul din tabelul lui Mendeleev.
Dacă eram un cântec, aș fi fost alarma de la ceasul deşteptător.
Dacă eram un film, aș fi fost Fight Club.
Dacă eram un serial, aș fi fost unul ciudat.
Dacă eram o carte, aș fi fost Albastru nemarginit, aproape transparent
Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost un pian.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aș fi fost Otilia.
Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost salată de fructe.
Dacă eram un gust, aș fi fost acră.
Dacă eram o aromă, aș fi fost aroma mentei.
Dacă eram o culoare, aș fi fost negru.
Dacă eram un material, aș fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aș fi fost cristal.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost mâinile unui băiat.
Dacă eram o expresie a feţei, aș fi fost un zâmbet.
Dacă eram o materie de şcoală, aș fi fost artele plastice
Dacă eram un personaj din desene animate, aș fi fost Droopy.
Dacă eram o formă, a; fi fost un triunghi
Dacă eram un număr, aș fi fost 5.
Dacă eram o maşină, aș fi fost BMW
Dacă eram o haină,aș fi fost o geacă de toamnă.

Leapşa i-o dau lui Ovidiu + cine o mai doreşte. 😀

Azi dimineaţă frăţiorul meu mi-a făcut o surpriză: pe 7 Iunie mă duc la concert:

Tito and Tarantula


Este o frumoasă şi muuult prea călduroasă zi de sâmbătă. Ce am în program? Să citesc ceva la Managementul Resurselor Umane, să mănânc îngheţată şi să dorm.
Distraţie plăcută în continuare!!!

Dormeam ca un copil cuminte ce rar sunt când deodată aud la urechea mea: bzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz.
Deschid un ochi şi mă uit prin cameră.
„Unde-i nenorocitu?”
Linişte.
Aşa îmi place. Mă pun iar la somn.
Bzzzzzz
„Fiţ-ar dracu să îţi fie că te castrez când te prind.”
Linişte.
Când să închid ochiul aud: bzzzz.
Mă enervez mă pun în fund şi aştept. Nici dracu nu se mai auzea prin cameră.
Deodată: bbbbbbzzzzzz….
POC! Una la ureche. Ah! La dracu! L-am ratat!
După vreo 10 minute de stat în fund şi vreo 3 palme – cred că sufăr de puţin sado- masochism- îmi iau pătura şi mă acopăr cu ea. Mi se vedeau numai degetele de la picioare.
Nenorocitul ăla de ţânţar fix de acolo m-a supt de sânge.
A doua zi mi-am instalat aparatul de maltratat ţânţari.

M-am trezit de dimineaţă cu un chef „nebun” să învăţ…sau mai bine zis să repet. Azi am examen apropos! Să îmi ţineţi pumnii 😀
Şi din cheful ăsta al meu nebun a ieşit şi ceva bun. M-am înscris la o şcoală de vară în Delta Dunării. Nu mă aştept să câştig sinceră să fiu, dar nu strică să încerci…la urma urmelor cât rău poate să îmi facă,nu? O ieşire de acest gen după licenţă o să fie mai mult decât bine primită.
Să vedem, să vedem ce-o să iaaasă ;))
Gata! Mă întorc la repetat.
V-am pupaaat!

Declar zi cu soare :))
Sau mai bine spus: azi sunt mândra posesoare a unui stomac plin :))
Am mâncat cea mai bună sălată de ton…nu vă gândiţi la tone.NNNNNNNNNNNNNUUUUUUUUUU!!! Doamne fereşte! 250 de grame :))
A fost atât de bună încât am îndesat-o până nu a mai intrat. Unde găsiţi o asemenea salată? La BCU [aka: Biblioteca Centrală Universitară]. Ce făceam pe acolo? Mi-am terminat unul dintre proiecte. Mâine îl fac pe cel de vineri şi probabil că pe miercuri îmi termin şi ultimul proiect din sesiune.
Am lucrat şi la licenţă…nu foarte mult, dar suficient cât să fiu mulţumită. Sâmbătă şi duminică o să îmi duc veacul pe la Biblioteca de Sociologie unde am auzit că au nişte cărţi de care eu am nevoie.
Cu curaj şi cu multă răbdare sper să termin licenţa până la sfârşitul lunii.

Am fost de dimineaţă la spital.După vreo 2 ore de stat pe acolo am aflat că medicul la care mă duc de obicei nu este…m-am conformaz situaţiei şi m-am dus la o doctoriţă.
Veştile date de ea nu au fost deloc îmbucurătoare. Speram să se înşele, dar din păcate nici în momentul în care a început să îmi scrie reţeta nu mai părea o greşeală.
Când am ieşit din cabinet am simţit cum mi se tăiaseră picioarele. Mergeam ca o mumie şi speram să dea o maşnă peste mine ca să scap de tot. Mi-am făcut curaj să o sun pe mama să îi dau „vestea”. Reacţia ei m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Încercam să mă abţin să nu plâng la telefon şi să nu îi spun cât de mult mă deranjează modul în care îmi vorbeşte…şi că în loc să fie alături de mine în aceste momente ea îmi scotea ochii că am sesiune şi că trebuie să învăţ. Speram ca măcar ea să nu mă judece pentru „prostiile” din trecut.
Am ajuns la fratele meu să mă…”sponsorizeze” pentru a-mi face tratamentul…nici mai mult, nici mai puţin de 2 milioane şi jumătate. Privirile asistentelor parcă mă tăiau. Una din ele s-a uitat cu o milă la mine de neimaginat. Tăceam şi mă făceam că plouă. Singurul lucru pe care mi-l doream era ca el să fie lângă mine…să îmi dea un umăr pe care să plâng…să mă eliberez…să fie…nu ştiu. Am fost singură într-un moment în care aveam nevoie de cineva lângă mine. Şi acum…primesc numai răspunsuri seci: „da! nu! nu acum! aha”.
Am mers zeci de kilometri pe jos numai ca să mă calmez…să nu ajung acasă şi să fac vreo tâmpenie…ca de obicei. Am încercat să dorm pentru câteva ore, dar visez numai tâmpenii. Luni şi marţi am reuşit să dorm vreo 4 ore şi am mâncat 2 mere.
De la farmacie mi-au dat nişte pastile pe bază de plante…au spus că dacă nu mănânc măcar să le iau pe alea…să îmi ajute ficatul.
Singurul lucru care mi-a dat speranţe a fost telefonul primit de la o firmă care face angajări…sper să mă angajez ca să fiu pe banii mei…măcar asta mă face să fiu încrezătoare în ceea ce o să urmeze.

Sursa

Scriam azi dimineaţă că m-am ales şi cu o bubă la sănătatea „imaculată”. De azi dimineaţă şi până la ora asta tâmpenia s-a agravat, Mâine o să îmi petrec ceva ore pe holurile spitalului…câââtă plăcere pe capul meu. Asta este! Este oarecum vina mea că nu am avut grijă de sănătate.
Ziua de azi a început prost şi s-a terminat şi mai prost. Măcar mă bucur că am reuşit să mănânc un măr toată ziua..aaaahhh şi să nu uităm „minunatele pastile”. Nici nu vreau să mă gândesc cum mai arată ficatul.
Nu mă aştept la nicio zână care să vină să mă ajute sau să prind peştişorul de aur care să îmi îndeplinească 3 dorinţe. Doamne fereşte nu! Mi-am făcut-o cu mâna mea. Asta e clar! Singurul lucru care îmi rămâne este să mă apuc serios de treabă şi să nu mă mai joc de-a „şcoala”.

Se apropie vertiginos sesiunea. Toate bune şi fumoase îmi zic eu în minte…asta până mă gândesc la proiectele pe care le am de predat. În ultimele 3 zile am trecut printr-un stres de neimaginat…aşa îmi trebuie dacă le las pe toate pe ultima sută de metri. Psihicul meu ieri a cedat şi am început să plâng. Pur şi simplu nu am mai rezistat. Mă îngrozeşte ideea că nu o să am timp să le fac pe toate…şi totuşi…
Azi dimineaţă am vrut să mă ridic din pat…am eşuat lamentabil. Simţeam cum am pe tot corpul nişte greutăţi şi mă luptam cu ele. Am pierdut. După jumătate de oră am reuşit să deschid ochii în întregime. Nu am înnchis un ochi toată noaptea…m-am ales şi cu o problemă de sănătate care mă sâcâie în continuu.
Azi dimineaţă când m-am dus la baie m-am speriat de cearcănele pe care le aveam…m-am urcat pe cântar şi m-am albit…am slăbit5 kg în 3 zile. Nu cred că medicul ar fi încântat de asta, dar până nu termin cu minunatele proiecte nu o să îmi permit să dau prin bucătărie.
Mă rog să nu mai cedez psihic…sau fizic ca să reuşesc să termin. Săptămâna asta este cea mai cumplită…după aceea o să fie un pic mai „puţin stresant”… printre picături mai scriu şi pe blog…asta în cazul în care nu o să îl abandonez pe perioada sesiunii…sau mai bine zis până termin nenorocirea aia de licenţă.
Aprindeţi o lumânare la biserică şi pentru mine :))

Astăzi o să fiu plecată toată ziua. Am la 10 un examen. Dup asta mă duc la EL. Avem planuri mari: mergem la expoziţia de origami, stăm la un concert de jazz şi la noapte- sperăm- mergem la muzee [este noaptea muzeelor deschise].
Aveţi grijă ce faceţi şi distracţie plăcută!

Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Iul    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou