You are currently browsing the category archive for the ‘infectii ale societatii’ category.

Mare ţi-e grădina doamne! Mai ales în rândul şoferilor. Acum vreo două zile am avut parte de o experienţă de nedescris: şoferul ratb-ul citea presa în timp ce conducea. Nu contează că avea vreo 50 de oameni pe conştiinţă. Foarte frumos.

Cu toţii ştim că pe data de 18 iunie în Bucureşti a fost concert: Aerosmith. Nu am mers la concert deoarece nu mă declar o fană înfocată a lor. În ziarele online găseai toate informaţiile despre concert. La un moment dat citesc:

21.31 Steven Tyler a avut un acces de tuse pe scenă. Şi-a revenit după ce a râgâit. Şi râgâiala i-a fost aplaudată!

Să îmi pice faţa. Asemenea respect merităm? Sau suntem atât de bătuţi în cap încât să acceptăm orice nesimţire? Dacă aş fi fost la concert şi aş fi asistat la o asemenea scenă făceam stânga împrejur şi plecam. Nu am nevoie de nesimţirea cuiva care se crede mare vedetă. Au talent şi experienţă şi tocmai din aceste cauze ar fi trebuit să aibă măcar un minim de respect faţă de cei care au plătit milioane ca să îi vadă. M-au dezamăgitr complet prin atitudinea solistului. Faptul că eşti vedetă nu înseamnă că trebuie să te porţi cu fanii tăi de parcă ar fi fost ultimii oameni de pe planetă.
Ruşine să îţi fie domnule Steve Taylor pentru nesimţirea de care ai dat dovadă în faţa unor oameni care te respectau.

Ne învârtim într-o lume în care non valorile sunt promovate mai bine decât orice altceva. În loc să promovăm cărţi, evenimente culturale, piese de teatru sau filme ne lăsăm hipnotizaţi de pipiţe cu aere de mari doamne, de bombe sexy, de blonde siliconate, de scandaluri din cluburile de fiţe din Bucureşti sau de beţiile oamenilor care au conturi cu multe zerouri.
Am ajuns să mă plictisesc să deschid zi de zi televizorul şi să văd aceleaşi persoane fără ceva semnificativ de spus fiind cap de afiş. Mă enervez când văd cum valorile adevărate ajung într-un articol pe ultima pagină ascuns într-un colţ. De ce ne limităm numai la asta? Este atât de greu să cerem cultură? Să cerem respect?
Tind să cred că aşa este. Din simplă comoditate ne limităm nivelul de aşteptări pentru că altfel nu am mai fi „cul”. Dacă ar fi să ne luăm după devoratorii de ştiri mondene nu este deloc la modă să îşi iei în fiecare luni cartea de buzunar de la Jurnalul, nu este deloc la modă să mergi măcar o dată pe lună la o expoziţie de artă sau la o piesă de teatru sau la un film.
Ce viaţi lipsite de bucurii am ajuns să avem…

Azi în ratb era o bunică cu nepoţica. Nepoţica avea vreo 3 ani şi…purta pampers. Acum să îmi fie cu iertare, dar nu cred că este firesc. Adică la vârsta asta deja trebuia să ştie că nu mai are nevoie de pampers, daaaaar…se pare că ştiu greşit.
De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, invenţia lor a fost una binevenită prin rândul părinţilor mai comozi. Pe vremea mea spălau ai mei scutece de le ieşeau ochii ca la melc, dar acum…şi-a făcut copilu strângem scutecu, îl aruncăm şi punem altul. Şi uite aşa ajung copilaşii să facă în scutec până la 3 ani.
Este firesc? Nu!

Când eram mai puştoaică am auzit un băiet din ăsta de se credea mare don juan că dacă nu arăţi precum Angelina Jolie nu ai ce căuta [scuze cacofonia] la plajă. O afirmaţie deranjantă după părerea mea şi nu numai. Deh! L-am lăsat în legea lui şi mi-am văzut de viaţă. Culmea ironiei a fost să mergem la plajă gaşcă şi culmea el să fie primul cu frustrări. Că nu are muşchi, că nu putea juca x şi 0 pe pătrăţelele de pe abdomen şi multe alte lucruri. În schimb fetele care nu arătau precum Angelina Jolie, printre care se numără şi subsemnata, ne-am distrat în ultimul hal. Râdeam şi mai mult am reuşit să atragem privirile unor băieţi.
Cred că până la urmă nu contează cum arăţi, ci contează cum te simţi îm pielea ta, câtă încredere ai în tine şi mai ales cât de bine ştii să laşi la o parte răutăţile unor oameni neputincioşi.
Până la urmă ambalajul ajunge să se deterioreze, dar imaginea ta în faţa prietenilor ţine de ce acoperă ambalajul. Sunt sigură că nu există om care să nu aibă în grupul său un prieten mai altfel decât ceilalţi şi care să fie apreciat pentru glumele pe care le spune, pentru amuzamentul de care dă dovadă, de prietenia pe care o are cu fiecare din voi.
Este uşor să catalogăm un om numai pentru aspectul său fizic…şi mai ales dacă nu face parte din grupul nostru de prieteni. Fix ca la animale: ce nu face parte din haită este mâncat de viu. Nu contează cine este şi ce vrea.

Cum veneam eu frumos de la muncă vai de capul meu, dornică de un duş rece şi ceva de băgat la maţ, m-akm urcat într-un ratb full.
În spatele meu se postase un „domn” pe la vreo 60 de ani, respectabil, la costum, aranjat toate alea. Şi se tot foia pe la spatele meu. Iniţial am zis că îl deranjează ghiozdanul meu aşa că l-am dat jos. Credeţi că s-a potolit? Nu! Repeta aceeaşi mişcare enervantă. M-am strâns să nu îl incomodez şi el hopa după mine, când deodată simt ceva tare în zona fundului. Am simţit că înnebunesc. Omu îşi găsise o activitate dubioasă cu fundul meu. Scandal nu puteam face: cine ar crede o puştoaică în locul unui domn aranjat?
M-am aşezat în cea mai incomodă poziţie astfel încât să nu aibă cum să mai aibă acces la fundul meu şi m-am rugat să ajung mai repede în staţie. La prima am coborât.
Şi cică să respecţi bătrânii.

Azi am ajuns frumos acasă şi m-am pus la tivi. Ciuciu tivi! Încerc netul şi telefonul. Netul mergea–ferice pe mine, telefonul nu. Sun la relaţii cu clienţii şi dau peste o incompetentă care la prima întrebare pe un ton mai răstit s-a pierdut. Am luat-o la întrebări de nu mai ştia nici cum o cheamă. Nervoasă am închis telefonul şi m-am dus să caut facturile ca să iasă cu scandal. Am resunat şi am dat peste unu care se credea mare vedetă. Am început să îl iau şi pe ăsta la întrebări de ajunsese omu să nu mai ştie nici cum îl cheamă. Într-un final îmi spune că serviciile au fost reziliate unilateral.
Eeeehhh dragii mei atunci am luat foc. Am început să mă iau de ăla că: de ce nu anunţă clienţii când au restanţe, deşi culmea este că suntem cu plata la zi, că de ce după 3 luni de zile nu s-au făcut înregistrările plăţilor, că de ce, din vina lor, titularul de contract trebuie să facă drumuri pe la ei.
Cireşica de pe tort a fost când am spus că merg la opc şi le fac reclamaţie că au încălcat enşpe mii de legi la care tipu îmi spune: „faceţi că nu mă deranjează.”
Să turbez la telefon de nervi. Cred că dacă eram lângă el îl luam la bătaie. Că deh sunt moldoveancă şi mă aprind repede.
Cum o să se rezolve? Nu ştiu. Aştept să vină Mihai diseară să se ia şi el de ei. Oricum serviciul lor este de toată ruşinea. Stai cu secolele să afli o informaţie şi la multe întrebări spuneau: NU ŞTIU.
Acum stau frumos şi încerc să mă calmez pentru că tensiunea mea a atins cote dramatice şi tare îmi este că fac vreo criză de stomac de nervi.
De ce nu m-a făcut mama ardeleancă să nu mai fiu atât de impulsivă?

Azi un tip a considerat de cuviinta ca baia nu mai reprezinta un stimul pentru… potenta sa asa ca a incercat in ratb, in plina zi. Frumos,nu?

Persoanele care mă cunosc ştiu că sunt cea mai nonviolentă persoană de pe faţa planetei. Când mă enervez fie ţip, fie înjur, dar niciodată nu folosesc violenţa pe post de metodă de afirmare. Buuun!!! Că am lămurit acest aspect să prezint şi povestioara.
La muncă am fost acuzată că am fost la un pas să sar la bătaie la o colegă de muncă pentru că făcuse o boacănă suficient de mare şi mă dusesem să lămuresc şi eu situaţia. Şefa ei a crezut că am de gând să o părui şi a sărit la jugulara mea. Eu i-am explicat că prefer să vorbesc cu respectiva decât să îi fac reclamaţie care să o coste. Desigur că a fost suficient să ajungă şi la urechile uneia dintre şefele mele. Culmea? Individa aia şi-a spus nemulţumirea atât de tare cât să audă jumătate din persoanele din jur. Culmea? Şi eu eram prin zonă. Ce puteam face? Nimic. Pentru că degeaba m-aş chinui să explic…nu sunt pupincuristă precum alţii.
Din păcate situaţia mi-a adus şi o neplăcere: pe lângă nervii acumulaţi m-am ales şi cu o durere de stomac de toată frumuseţea.
Acum vine întrebarea mea: cât de penibil arăţi bârfind la 50 şi ceva de ani o ploadă de 20 şi ceva de ani.
TRIST!

S-a găsit un individ să comenteze pe blogul meu înjurându-mă şi făcându-mă cu ou şi cu oţet. Deja m-am obişnuit cu diverşi frustraţi care nu au ce face acasă şi se pun pe înjurat pe bloguri. Sunt la ordinea zilei astfel de răutăţi, dar acum vine întrebarea mea: de ce mă citeşti dacă nu îţi place de „moaca mea”, de ceea ce scriu, de ideile mele, de mentalitatea mea, etc.
Chiar consideraţi oameni buni că îmi pasă? De ce mi-ar păsa? De ce m-aş coborî la nivelul unui nesimţit care crede că dacă mă face „vacă proastă” sau „ţigancă” o să mă facă să îmi închid blogul sau că o să mă pun pe plâns?
Dragii mei mă doare fix la moţul de la bască de părerile voastre infantile şi lipsite de orice justificare. Dragul meu să ştii că nu sunt „rrom”. Faptul că am un ten mai închis [culmea este că mulţi mi-au spus că-s albă ca brânza] se datorează faptului că soarele îşi pune amprenta în fiecare vară asupra mea. În fine!
Vă explic pentru ultima oară: nu vă place? Nu intraţi. Nu am pus niciodată cuţitul la gât cuiva ca să mă citească. Dacă m-ar citi o singură persoană pentru mine ar fi suficient. Nu am nevoie de lepre care să îmi consume energia şi timpul aiurea.
Cu mult respect, Cire!

Când eram puştoiacă mă uitam cu daddy la meciurile de fotbal ale României. Aveam ce vedea şi îmi plăcea să văd cum în poarta rivalilor mai intră o minge de-a noastră. Din păcate nu acelaşi lucru pot spune şi despre fotbalul românesc de acum. Sunt şi fotbalişti buni, nu zic nu, dar ăia fie nu sunt băgaţi în seamă, fie sunt plecaţi. Şi nu mă refer la Chivu care este rănit 24 din 24 sau la Mutu care se distrează cu cocaina şi alte celea. Acum fotbaliştii noştri nu mai au simţul responsabilităţii, nu mai sunt educaţi, nu mai sunt preocupaţi să joace. Au alte preocupări precum: cluburile, Dorobanţi, pipiţele, maşinile scumpe sau banii. Ultima oară când m-am mai uitat la un meci al românilor a fost acum ceva ani când Nicoliţă a uitat care este poarta sa de vreo 2 ori…suficient cât să pierdem.
Pe lângă jucătorii de toată jena mai sunt şi galeriile care te fac să blestemi că te-ai născut român. Toţi inepţii, redarzii şi nesimţiţii ajung să fie în galerii purtându-se ca şi când s-ar afla în propria cocină. Am văzut inclusiv puştani de 8 ani împreună cu părinţii care înjurau ca la uşa cortului. Am jurat că în viaţa mea nu o să mai merg la un meci de fotbal până nu o să se înveţe bunele maniere pe stadion şi în afara sa.
Cercam multe,nu?

Cum veneam eu azi frumos de la muncă în scara blogului era o mumie [a.k.a un moş] care stătea pe scară şi…atât. Mi-am văzut de viaţă şi m-am îndreptat spre lift. Desigur că nu l-am salutat şi asta pentru că eu am „prostul obicei” de a nu-mi saluta vecinii- pur şi simplu nu îmi pasă de ei.
Stăteam eu cuminte şi aşteptam cu degetul pe buton să vină liftul şi fără să vreau dau să mă uit în zona unde era moşul. Desigur că el mă spiona după colţul scării fără probleme. Să vă zic că m-a bufnit un râs isteric? Mi-a stat pe limbă să nu îl întreb dacă a văzut sau nu ceva interesant. Şi uite aşa o să ajung eu subiect de bârfă pentru moşii şi babele din scară.

Mă uitam acum ceva zile pe un site cu nişte poze cu diferite dudui siliconate, operate, rujate, aranjate. Sentimentul de superficialitate m-a cuprins în secunda doi. Am zis de multe ori că sunt împotriva retuşărilor chirurgicale şi o să rămân la părerea mea multă vreme de acum încolo. Totuşi, am observat cât de „păpuşi Barbie” par unele dudui şi lucrul acesta mă îngrozeşte. Unde este naturaleţea? Unde este frumuseţea de la mama natură?
De când mă ştiu am fost adepta stilului natural. Aş fi ipocrită să spun că nu m-am machiat niciodată sau că nu am vrut să fac unele retuşuri corpului, dar niciodată nu am acceptat posibilitatea să ajung sub bisturiu. Nimic nu mi se pare mai frumos decâ o femeie naturală, o femeie care ştie să fie frumoasă prin gesturi, printr-un machiaj discret sau chiar printr-o ţinută simplă. Din păcate superficialitatea secolului XXI a pus stăpânire pe majoritatea femeilor: trăim după imaginile văzute din reviste. Zeci de reviste pentru femei care te „învaţă” cum să fii mai frumoasă folosind tone de machiaj [sinceră să fiu mai bine din jumătatea produselor pentru femei nu le văd rostul].
Din fericire pentru mine a mea muter m-a învăţat că o femeie este mai feminină şi mai frumoasă nu datorită sutelor de produse, ci datorită atitudinii. Câţi dintre voi, dragii mei bărbaţi, nu aţi întors capul după o femeie sigură pe ea?
Ştiu că o să fiu criticată pentru că am curajul să zic cu voce tare aceste lucruri, dar poate aşa, din vorbă în vorbă, o să se ajungă la evitarea superficialităţii acute.

Cică vor să taie gratuitatea bătrânilor la ratb. Habar nu aveţi cât mă bucur să aud asta. Am ajuns la culmea disperării din cauza lor. Acum că vine vara se umple ratb-ul de moşi şi babe la refuz, iar ei PUT! Put rău de tot. Se plâng că li se face rău, dar merg în conserva aia când bate soarele mai tare.
Să le taie această gratuitate şi să se mai lase de sporturile astea extreme.

Ascultam la un moment dat o discuţie între un el şi o ea. El spunea că dacă o să aibă un copil corpul ei o să se schimbe.
Ea: da?
El: da. Pentru că aşa se întâmplă de fiecare dată când porţi în pântece un bebe.
Ea se uita cu nişte ochi maaaaaaaari la el şi îl asculta atentă la ce îi spune. Şi la un moment dat îi spune: nu te cred. Eu am mai văzut femei care au născut şi nu s-au schimbat aşa de mult. El a mai încercat să îi explice cum stă treaba cu sarcina, dar degeaba.
Acum am uitat să menţionez: amândoi erau trecuţi de 20 şi ceva de ani. Tind să cred că tipa respectivă era doar naivă, nu şi proastă.
Este absolut normal ca organismul şi corpul unei femei să se modifice în timpul unei sarcini, dar să spunem că a chiulit la orele de anatomie. Oricum ideea unei astfel de naivităţi nu mă încântă. Faptul că încă mai există femei care cred că barza le aduce un bebe şi că ele nu contribuie cu nimic…nu este un lucru prea grozav pentru specia umană…chiar deloc aş putea menţiona.

De când merg cu RATB-ul am trăit adevărate experienţe: de la leşinuri, până la certuri cu babe, de la manelişti până la pipăieli.
Zilele trecute am avut niscaiva treabă prin oraş şi am luat un ratb cu care nu merg decât o dată pe secol. Toate bune şi frumoase până în clipa în care am simţit o mână cum aluneca pe tot spatele şi s-a oprit peeee….peeeeeeee fund. CLASIC! M-am întors şi m-am uitat cu atâta ură la omul ăla încât a coborât la prima. Existau 2 variante: fie fac scandal, fie îl pocnesc. Şi nu este prima dată şi probabil că nu o să fie nici ultima când o să ajung să fiu pipăită în ratb. Este ceva la ordinea zilei să vezi moşi libidinoşi care cred că mai resuscitează anumite părţi anatomice dacă pipăie fundul unei tinere. Cred că din acest motiv am şi renunţat să mă mai îmbrac cu fustă… nu risc să îi stârnesc pe invidizii ăia perverşi.
Totuşi nu înţeleg un lucru: de ce recurg moşii la asemenea stimuli? Că eu nu pricep!

Mi-e dat să văd în fiecare zi diferite situaţii: unele mai penibile decât altele. Acum vreo lună, dacă nu mă înşel am rămas perplexă la vederea unui cuplu. Era vreo 10 şi jumătate noaptea şi eu mă întorceam de la muncă. La un moment dat se urcă un cuplu plin de bucurie. Se aşează în faţa mea şi începe spectacolul: la început ea îi ia lui capul şi îl bagă între sânii ei. Când am văzut asta am rămas perplexă: pe asta chiar nu am mai văzut-o. După câteva minute în care încă mai eram în stare de şoc urmează lovitura numărul doi: îi ia mâna şi o pune pe un sân şi îi spune să strângă. Asta a adus de la sine un ţipăt din partea ei şi un râs hidos din partea lui. Eu deja eram buimacă de ce se întâmpla. Ei se amuzau teribil şi nu li se părea nimic neadecvat ceea ce făceau.
Şi ultima parte: el îşi plimba mâinile pe corpul ei în timp ce ea mima gesturile unei partide de …alea alea. S-au potolit….relativ în momentul în care au ajuns aproape de staţie şi au coborât.
Eu rămăsesem încremenită la văzul acestor lucruri. Ştiu că nu sunt genul de persoană care să îşi manifeste afecţiunea în public, dar …oamenii ăia au exagerat din toate punctele de vedere. Pe lângă faptul că toţi oamenii din ratb se uitau şi se cruceau, mai căutau şi ei atenţie.
Oricum gustul amar al nesimţirii unor oameni o să rămână mereu. Asemenea persoane nu ar merita pic de respect din parea celorlalţi. Să ajungi să te porţi ca o vedetă porno în mijlocul ratb-ului nu o să stârnească decât milă şi dispreţ din partea celorlalţi şi sub nicio formă nu o să audă: vaaai ce cuplu frumos!

Mă întreba cineva la un moment dat dacă aş fi dispusă să îmi vând blogul (asta dacă ar fi unul cu mii de vizitatori unici). Răspunsul meu a fost unul cât se poate de simplu: NU!
Am văzut mulţi bloggeri care şi-au vâbdut munca şi sinceră să fiu acum nu mă mai obosesc să le intru pe blog pentru simplul fapt că nu îi mai reprezintă. Acesta este şi motivul pentru care nu l-aş vinde niciodată pe Nietzsche. În primul rând că s-a format o idee despre el şi despre ce este scris, iar schimbarea „titularului” ar aduce de la sine şi o schimbare în conţinut. Cum nu aş mai fi eu deţinătorul cu drepturi depline automat că nu ar mai fi aceleaşi subiecte. Am citit un blog care şi-a schimbat „patronul” şi sinceră să fiu nu mă mai atrăgea câtuşi de puţin. Aşa că am renunţat la a-mi mai pierde vremea pe el.
Nu am mulţi cititori şi nici nu ţin morţiş să am vreo celebritate de blog, dar este o bucată din mine, mulţi au ajuns să mă cunoască datorită lui şi sunt sigură că nu i-ar încânta ideea de a scrie alţii decât mine.
Dar asta nu mă împiedică să nu mai las câte unul să scrie pe blog. Exemplul cel mai elocvent este P care de multe ori mi-l şi administrează.
Deci! Ca o concluzie: Nietzsche rămâne în mâinile Cireşicii până… se plictiseşte ea de el.
S-a înţeles?

Ieri mă uitam la Antena3, la emisiunea cu Vrânceanu Firea unde a fost invitat şi Bou(reanu). Să turbez când am auzit ce tâmpenii debita invitatul ăla. Când am auzit cum a jignit-o pe moderatoare aproape că am luat foc. Una la mână că sunt femeie şi nu aş suporta pentru nimic în lume să arunce cu noroc în mine un ratat şi doi la mână moderatoarea a trecut printr-o pierdere pe care nicio soţie nu şi-o doreşte şi să ajungi să o faci amantă de fost premier…asta întrece limitele bunului simţ.
Sunt revoltată când văd câtă mârlănie există printre bărbaţii din ziua de azi mă apucă istericalele. Faptul că eşti om politic şi eşti la o emisiune în direct ar trebui să te facă să te abţii de la unele comentarii ne la locul lor.
Cineva îmi spunea că şi moderatoarea a greşit că i-a vorbit urât. Nu mi se pare că a greşit câtuşi de puţin. Când un frustrat şi un nimeni ajunge să te jignească pentru că aşa are el chef… schimbăm pagina.
Să îl ferească sfântu păcat pe ăla care încerce să mă jignească pentru că eu sunt foarte impulsivă şi ultima dată când am fost jignită l-am pocnit fără nicio remuşcare pe respectivul. Sunt om cu tine dacă şi tu eşti om cu mine.
După acelaşi principiu a mers şi moderatoarea ieri. Şi bravo ei că a avut curajul de a-i spune verde în faţă invitatului cât a fost de nesimţit.

Sâmbătă a fost Eurovisionul. Mare brânză. Nu m-am sinchisit să mă uit decât România şi la rezultate. Finalul este acelaşi: vot pe bază de politică, nişte comentatori de doi lei- habar nu am cine era tipul, dar oricum a fost un nesimţit şi jumătate- un câştigător care nu a fost spectaculos.
Ca în fiecare an Eurovisionul este un mare fâs cu tente politice. Bleach!
Dar ceva este culmea: se pare că toate melodiile de la noi care nu mi-au plăcut au luat locuri bune: Luminiţa Anghel, Treistariu sau cei de anul ăsta. Mno poate am eu nişte pitici mai speciali la cap :))

Iulie 2017
L M M M V S D
« Iul    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou