You are currently browsing the category archive for the ‘teatru’ category.

„Niciodată, parcă, nu dorise mai mult o femeie. Iar ea, înălţată în braţele lui, îi zări scâteierea ochilor dilataţi. Îi strângea cu furie trupul la pieptul lui. Şi ea îşi spunea „Da! Am să-i cedez! Da! Am să-i cedez! ” ”

O carte care te învaţă ce înseamnă iubirea, pasiunea, egoismul, sacrificiul. Nu regret câtuşi de puţin că mi-am dat ultimii bani din buzunar ca să mi-o cumpăr

Anunțuri

Tot citesc prin presă despre moartea unui om. Cred că ştiţi despre cine este vorba. Ce părere am despre acest aspect? Păi…să vedem… ŞI HOOO!!!Nu îmi săriţi în cap.
A murit un om. Trist! A murit o persoană din teatru/cinematografie? Trist! Dar atât. Consider că sunt multe alte valori ce nu sunt promovate suficient. Şi aici vorbesc de valorile care nu sunt trecute de a doua tinereţe. O să îmi spuneţi: păi nu se compară cu decedatu. DA! Nu se compară pentru că voi nici măcar nu le permiteţi să avanseze. Le tăiaţi craca de sub picioare pentru simplul motiv că nici măcar nu există termen de comparaţie între ăia vechi şi ăia noi. Aşa cum vreţi să mai apară alte valori?!
Îmi amintesc de perioada când eram la teatru…una din greşelile pe care profesoara a făcut-o a fost să îmi spună :”nu e mai bine să încerci să interpretezi precum…x-ulescu?” Desigur că m-am enervat mai rău decât credeam că o pot face vreodată. Am intrat ca să îmi dezvolt PROPRIILE abilităţi, nu pe ale altcuiva. Prefer să îmi ghidez talentul după piesa de teatru şi nu după cum a interpretat altcineva respectiva piesă.
Un comentariu la un moment dat m-a făcut să îmi pun câteva semne de întrebare. Persoana în cauză spunea că şi-ar dori să le ajungă mai marilor artişti măcar la degetele mici. Şi ce te face să crezi că nu eşti mai bun/ă decât ei? Dacă tu nu ai o părere bună despre ceea ce faci cine vrei să aibă? Bau bau?!
Este trist când te desconsideri aşa. O să aud acelaşi răspuns ca de fiecare dată: oamenii ăia au făcut ceva. DA?! Serios? Şi cine vă opreşte să nu faceţi şi voi ceva? De asta există libertate. Nu să stai şi să plângi după cineva despre care nu spui decât lucruri de laudă…de parcă ar fi cine ştie ce Dumnezeu. ia spuneţi-mi voi: câte filme româneşti cunoaşteţi? Câte piese puse în scenă ştiţi? Lăsaţi-mă cu ipocrizii din astea. Ridicaţi oamenii pe postative de aur după ce mor…până atunci sunt alţi actori pe o scenă. Aşa este şi aşa o să fie mereu.
Dar niciodată şi absolut niciodată nu o să sprijiniţi tinerele talente…pentru că „ei nu ştiu meserie precum cei vechi”

Iubitorii de teatru din Capitală vor avea parte, miercuri noaptea, de o serie de spectacole gratuite, prezentate după ora 22,00, la cele mai importante teatre bucureştene, precum şi la Centrul Naţional al Dansului (CNDB), în cadrul evenimentului Teatrul de Noapte, manifestare organizată de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Centrul de proiecte culturale ArCuB.

Ideea mi se pare foarte bună-că deh! este an electoral,nu? Totuşi sunt curioasă dacă o să apuc să văd ceva. Nu vreau să retrăiesc experienţa de la noaptea muzeelor deschise când am fost la un pas de a ceda nervos. Sute de mii de oameni au ieşit să intre în diferite muzee. Erau unele cozi de …sute de oameni? Nu merci! Nu am răbdarea necesară :))

Teatrul Naţional Bucureşti le oferă ‘Comedia norilor’, după Aristofan, în regia lui Dan Tudor, prezentat după ora 22,00, la Sala Mare.

Teatrul Nottara a pregătit pentru publicul bucureştean spectacolul ‘Hangiţa’ de Carlo Goldoni, în regia lui Tino Geirun, iar Teatrul Mic – ‘poimâine alaltăieri’ de Gianina Cărbunariu şi ‘Mă tot duc…’, o adaptare liberă după texte de Shakespeare şi Marc Dore, de şi cu Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu, care se va juca la Teatrul Foarte Mic (sala studio a Teatrului Mic).

Teatrul de Comedie prezintă spectacolele ‘Sunt un orb’, un recital susţinut de Horaţiu Mălăele, de la ora 22,00, la Sala Mare, şi ‘Fitness’, un one-woman show cu Mihaela Teleoacă, în regia lui Mihai Bisericanu, jucat de la ora 22,30, la Sala Studio.

Teatrul Odeon prezintă un spectacol de Alexandru Dabija – ‘Ionesco – 5 piese scurte’ de Eugene Ionesco, de la ora 23,00, în timp ce la Teatrul Act se va juca, de la aceeaşi oră, ‘Capra sau Cine e Sylvia?’, regizat tot de Dabija, după o piesă de Edward Albee, cu Marcel Iureş în rol principal.

La Teatrul Metropolis, de la ora 22,00, se va juca spectacolul ‘Cum m-am lăsat…’, după un roman de Hannes Stein, adaptat de Anca Sigartău, în regia lui Bogdan Muntean.

Şi teatrele independente le oferă iubitorilor de teatru spectacole nocturne.

Astfel, la clubul Green Hours, Teatrul Luni va prezenta ‘Undo 90 după Do Over’, de Frederik Stroppel, în regia lui Radu Apostol, cu Andreea Bibiri şi Cosmin Seleşi şi şi ‘Stă să plouă’ de Lia Bugnar, după un text semnat tot de aceasta, cu Marius Manole, Maria Buză, Antoaneta Cojocaru şi Lia Bugnar/Tania Popa.

Clubul La Scena găzduieşte, de la ora 22.00, spectacolul ‘Un cuplu ciudat’, de Doina Antohi, după Neil Simon, iar la Teatrul Montage din galeria cu acelaşi nume va fi prezentată, tot de la ora 22.00, o montare a piesei ‘Trei nopţi cu Madox’, de Matei Vişniec, în regia lui Radu Bărbulescu.

Centrul Naţional al Dansului a pregătit trei spectacole, prezentate cu începere de la ora 22,00: ‘Lulu’s Room’ de şi cu Mihaela Dancs, ‘Stage Psychosis’, conceput şi interpretat de Carmen Coţofană, şi ‘Dance a Playful Body’, conceput de Andreea Novac şi Istvan Teglas, care este şi interpret.

Potrivit organizatorilor, intrarea la aceste spectacole este liberă, în limita locurilor disponibile.

Exact ce vă spuneam.

Sursa

De câte ori nu v-aţi întrebat: DE CE NUMAI EU? DE CE NUMAI EU PĂŢESC ASTA? Şi de câte ori nu v-aţi dorit ca şi alţii să treacă prin aceleaşi ghinioane ca şi voi?
Eu mereu am avut o mică „problemă” la acest capitol. Mă întreb de ce trec numai eu prin anumite situaţii. Se pare că în acel moment nu fac decât să mă victimizez singură. Sunt sigură că nu sunt nici prima şi nici ultima care a trecut printr-o despărţire, printr-o ceartă sau pur şi simplu a avut o zi proastă. Dar cum ne stă în fire să ne facem nişte victime acţionăm şi reacţionăm în consecinţă.
Citeam la un moment dat pe un blog despre judecata: „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Dacă eu păţesc un lucru rău încep să mă rog ca şi x-ulescu să treacă prin acelaşi lucru. Nu! Nu aş vrea să treacă nimeni prin ceea ce am trecut eu. Poate pentru unii sunt nişte copilării, dar pentru mine au fost nişte momente în viaţă care m-au marcat fizic şi psihic. Am răni emoţionale şi răni trupeşti şi toate se datorează „victimizării”.
Până de curând am avut o discuţie destul de aprinsă cu un amic despre prima mea relaţie. El îl învinovăţea pe respectiv… acordându-i câteva prenume deloc plăcute mie. I-am explicat că nu el m-a obligat să mă urc în tren şi să fug de acasă, nu el m-a obligat să fac lucrurile pe care le-am făcut. Nu îi iau apărarea pentru că şi el a greşit mult faţă de mine, dar nu mi se pare normal să primească el toate bobârnacele. Atunci eram doi şi amândoi ne-am învăţat minte.
De ce mi-aş dori să treacă şi altcineva prin ce am trecut noi doi…chiar şi separaţi?
Nu înţeleg de ce unii trebuie să spună: „băi ai văzut ce a făcut x-ulescu? Băi deci eu nu aş face niciodată aşa ceva”. Dar nimeni nu se gândeşte la viitor…fie el şi îndepărtat. Nimeni nu se gândeşte că într-o zi poate fi pus în situaţia respectivă.
Vrem uneori răul oamenilor, dar când vine vorba de „pedeapsa” pentru această faptă devenim nişte victime şi refuzăm să vedem faptele trecutului.

Am citit prin nu stiu ce ziar ca doamna Ecaterina Andronescu [a.k.a Abramburica] vrea sa scoata invatamantul la distanta ceea ce nu este o idee foarte buna in opinia celor care conduc o facultate.
In principiu nu sunt de acord cu decizia doamnei ministru. Nu mi se pare in regula sa impui unui viitor student sa fie la zi. Daca omul vrea sa fie la ID lasa-l sa fie la ID, dar sa ii fie scris pe diploma ce fel de forma de invatamant a terminat. Macar atata lucru sa ne diferentieze. Cineva spunea ca astia de la ID sunt cam fraieri si nu prea au tangente cu facultatea. L-am contrazis usor iritata de atitudinea lui. Am cunoscut suficiente persoane de la ID care sa aiba niste idei mai mult decat ingenioase si care sa se descurce mai bine decat unul la zi. Nu le iau apararea. Asa cum la zi exista persoane care trec pe pile, asa exista si la ID, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Ma deranjeaza ca doamna ministru a inceput sa arunce cu niste legi doar ca sa se afirme in lumea politica- acum ca vin alegerile. O alta lege este cea privind licenta. Pana acum se dadea o singura proba, dar acum vrea sa o schimbe, sa existe doua probe: una orala si una scrisa. Daaaaarrr asta nu e tot. Mai nou cica vrea sa schimbe si modul de a da la liceu- pentru a….ah la naiba am pierdut sirul schimbarilor.
Ma mir cum de nu incepe sa schimbe si modul de a da bacul sau admiterea la facultate.
Doamna ministru dumneavoastra va ganditi vreun pic atunci cand cereti asemenea legi? Pentru ca sincera sa fiu nu mi se pare ca faceti asta.
De ce v-ati trezit tocmai acum sa atacati facultatea „Spiru Haret”? Nu iau apararea facultatii, doamne fereste! Nici prin gand nu imi trece sa apar o facultate care habar nu are cu ce se mananca „educarea unui student”, dar de ce acum?! De ce in an electoral? De ce cu cateva luni inainte de admitere?
De ce doamna ministru va jucati de-a v-ati ascunselea cu viitorul studentilor, cu viitorul canditatilor? Chiar sunteti atat de plictisita sa nu faceti nimic incat v-ati decis sa distrugeti si ultimele lucruri relativ bune din invatamant?
Felicitarile mele doamna ministru! A-ti reusit sa va coborati la nivelul politicienilor clasici din rromania.

By P

Iubeşti bărbatul ăla
precum
îşi iubeşte
vampirul trecutul
de muritorvampire
de fiinţă nesemnificativă
care
se hrănea
cu un sânge de viţă nobilă
care
se hrănea
cu sângele virginelor brunete
iubeşti un trecut
atât de dureros
încât
refuzi să vezi

există un final
în toată
povestea tragică
a unei Juliete
uitate de
iubitul ei Romeo
Ţi-aş fi zâmbit
dacă
nu aş fi ştiut

inima ta
este donată
unei alteia
care are nevoie de ea.

Pe scena teatrului

se află

un singur actor

Cu chipul îmbătrânit

încearcă

să îşi joace ultimul rol.

La ce bun?

Nimeni

nu îl mai ascultă

Nimeni

nu îl mai preferă

a devenit

fantona piesei proprii

a devenit

pianistul fără mâini

cântăreţul fără voce

a devenit

coşmarul

oricărei fetiţe neascultătoare


7tgPpTciHo1mqipiqcLRDWRBo1_500

De dimineaţă m-am trezit cu o idee

o idee mai mult decât încântătoare pentru buzele mele.

Sunt mai perversă decât un joc de menage a trois.

Nu mă deranjează

am învăţat

să seduc şi să joc după regulile crude ale sexului.

Asta îşi doreşte fiecare hormon feminin

care

mă compune.

Să atrag,

să seduc,

să vrăjesc,

să prostesc,

să fiu eu cea care

vine cu un nou concept.
La început te sperie gândul,

apoi începi să înveţi paşii

pentru ca

la final

să devină

mai plăcut decât o dimineaţă la munte.

Numai senzaţia redată de obţinerea plăcerilor carnale

mă face să mă gândesc la lucruri imorale,

la lucruri

pe care

orice altă călugăriţă

le-ar refuza

sub pretext divin.

Ce îmi pasă?

Sunt perversă,

sunt imorală,

sunt actorul în trupul vânătorului de carne tânără cu parfum de gheaţă.
Ce mi-aş dori mai mult?

Ce şi-ar dori mai mult mintea mea?

Nimic!

Este prea fericită cu multiplele orgasme intelectuale

pe care

i le oferă

curvette

la o întâlnire în parc.

P.s: Acest post este un pamflet [sau nu] şi trebuie tratat ca atare [sau nu].

Foto

Astăzi o să fiu plecată toată ziua. Am la 10 un examen. Dup asta mă duc la EL. Avem planuri mari: mergem la expoziţia de origami, stăm la un concert de jazz şi la noapte- sperăm- mergem la muzee [este noaptea muzeelor deschise].
Aveţi grijă ce faceţi şi distracţie plăcută!

INVITAŢIE

Elevii şi profesorii claselor de limba japoneză din Colegiul Naţional “Ion Creangă” vă invită la tradiţionala sărbătoare “Zilele culturii japoneze”, care se va desfăşura în zilele de 16 – 17 mai 2009.
Împreună vom descoperi şi vom aduce Japonia mai aproape de noi…

Vă aşteptăm la Seseragi Matsuri!

Director,
Prof. Florica Alexandrescu

Pentru detalii:
Andrada Bărbulescu Andreea Dragomir
andra_barbulescu86@yahoo.com deeadragomir@yahoo.co.uk


SESERAGI MATSURI
せせらぎ祭り

Duminică 17 Mai
Sala de Festivităţi Sala 6
10:30 – 14:20 Anime 10:30 – 11:20 Kimono
Sala 1 11:30 – 12:20 Shamisen
10:30 – 14:20 Shodō 12:30 – 13:20 Kimono
Sala 2 13:30 – 14:20 Koto
10:30 – 14:20 Ikebana
Sala 3 Sala de Sport
10:30 – 14:20 Ceremonia Ceaiului 10:30 – 14:20 Karate
Sala 4
10:30 – 14:20 Go
Sala 5
٭14:30 –16:00 Pauză de masă
10:30 – 11:20 Origami
11:30 – 12:20 Washi ningyō
12:30 – 13:20 Origami
13:30 – 14:20 Washi ningyō
16:00 – 17:30 SPECTACOL

Sponsori: TREND MEDIA


Ciudat sau nu…am devenit ca un omuleţ din ăla care stă cu agenda lângă el şi îşi planifică fiecare detaliu în parte. Din păcate, licenţa a devenit ză moust imporntănt fing. :)) [ce tare sună]
Dar nu despre asta vroiam să scriu…ci despre minunatul meu orar de sâmbătă. Ce se întâmplă atunci? O să merg la ceainăria teatrului Act unde o să savurez câteva lucruri cu adevărat deosebite. Un concert de jazz susţinut de doi studenţi de la Conservator, o expoziţie de origami [dacă nu ştiţi ce sunt alea daţi o căutare pe gugle] şi un ceai Sun Fruits- preferatul meu 😀
Este pentru prima dată când o să merg la un concert de jazz şi sunt încântată de idee…ce este drept am şi emoţii.

EL este încântat de expoziţia de origami [la viaţa mea am mai făcut…deeeci cam am o idee- deşi ideea mea este mic copil pe lângă ceea ce o să văd acolo].
Ceaiul…păi ceaiul a devenit o tradiţie pentru Mihai [fratele meu] şi pentru mine.
Ceainăria a devenit locul unde mă relaxez cel mai mult…descoperită de puţina vreme încep să regret că au trecut doi ani de facultate fără să bag în seamă locaţia…având în vedere că treceam pe acolo destul de des.
Cum rămâne cu restul programului? Păăăiiii este simplu: până joi la bcu a.k.a Biblioteca Centrală Universitară [nu este vina mea că apare cacofonia]…pe undeva pe la mijlocul zilei o să mai trag câte un post şi o parte din proiectele pe care o să le prezint cu grupa şi …..de joi încolo mă găsiţi pe la acelaşi EL.
În rest? Dumnezeu cu mila că mă apuc de învăţat pentru sesiune.
Uraţi-mi noroc că e jale!

Sala de lectura, ceainaria Teatrului Act, gazduieste in perioada 9 mai – 10 iunie expozitia de origami denumita Insufletirea hartiei. Vernisajul expozitiei va avea loc pe data de 9 mai, incepand cu ora 16:00, iar cei prezenti vor avea ocazia sa invete ei insisi cum pot impaturi modele simple de origami :d .
Autorii modelelor expuse sunt 5 studenti din orase diferite ale tarii, autodidacti in arta origami, care incearca in prezent sa infiinteze prima asociatie de origami din Romania.
Cele 30 de modele de diferite marimi sunt realizate conform mai multor practici ca origami modular si kusudami, in care pentru realizarea unui model se utilizeaza mai multe bucati de hartie, sau origami clasic, realizat dintr-o singura bucata mai mare de hartie.
Origami este arta japoneza de impaturire a hartiei, a carei provocare :-> consta in realizarea de modele cat mai realiste si mai complicate bazate in totalitate pe plierea hartiei si exculzand taierea sau lipirea. Denumirea provine de la cuvintele japoneze „ori”, care inseamna „a indoi” si „kami” care inseamna „hartie”.
Daca va era dor de noi, va asteptam sambata asta la un ceai!

DA! Ăsta este crudul adevăr. Azi am fost la teatru. Şi m-am gândit că ar fi o idee bună să mă îmbrac corespunzător…aşa căăă mi-am pus una din fustele mele preferate, o cămaşă, balerinii, geanta şi şalul. Buuuunnn!!! Până aici toate bune şi frumoase…asta până am ajuns la metrou şi vedeam cum se holbează bârbaţii ca idioţii. Să mă apuce toţi dracii…Nu suport să se uite la mine…nu vă mint…pentru că atunci când se uită un bărbat la mine devin împiedicată…nu mai ştiu să merg :-??
În fine!
Colac peste pupăză în geamul de la uşa metroului îi vedeam pe unii cum gesticulează cum m-ar apuca de fund…simţeam că mor de draci… şi când să ies ăia în spatele meu zicând: păpuşiiicaaa….rezultatul?! M-am ciocnit de o tipă…deloc mică…asta e! Aşa păţesc mereu!
DEEEECCCIIII!!!! În viaţa mea nu mai merg cu fustă….asta până vine vara :))

Păăăăi cu ce să încep?
1. Am fost la bazin şi mi-am bălăcit corpu vreo oră.
2. Mi-am făcut mii de draci la supermarket: am stat la o coadă aproape o oră şi în spetele meu era o cucuoană care mai avea puţin şi dădea peste mine- drept răsplată a primit vreo două coate…din greşeaaalăăă… :)) sau nu
3. Un nenorocit de proiect nu îmi dă pace- şi nu! Nu este vorba de licenţă.
4. Mi-am luat o bentiţă nouă super cute
5. A ajuns iepuraşul şi pe la Ovidiu
6. Am mâncat o tonă de căpşune aseară…poftele domnule…poftele 😀
7. Mâine mă duc la teatru :X Abia aştept
8. Melodia zilei:

9. Se apropie licenţa
10. Tot nu am idei 😀

Unul dintre lucrurile care mă bucură este venirea verii. Trec peste primăvară pentru că mă deprimă…ciudat sau nu mă deprimă. Ieri am fost la teatru Act. Pentru a doua oară. Am fost la o „lectură” despre crinul alb şi roşu, dar şi despre tutun. Cum a fost? Super! Este a doua oară când mă duc la o piesă la teatrul Act şi este a doua oară când îmi depăşeşte aşteptările. De la atmosferă până la oameni. Totul este într-o armonie…un echilibru de neclintit. Este perfect pentru mine.

Un alt lucru? Am fost la cumpărături cu Creţuli. Răsplata?! O nouă cămaşă exact aşa cum îmi doream. După vreo 2 ore de căutări disperate am găsit una exact aşa cum îmi doream. YUUUHUUUU!!!!!!
Şi Mihai mi-a luat o geantă super drăguţă!!!

Am o oarecare lene enervantă care nu îmi mai dă pace…motivul? Căldura cred că este principalul motiv. Totuşi, mă bucur de un lucru: nu mai pierd aşa de mult timp în faţa calculatorului.

La mulţi ani celor ce au nume de flori!!!

Încă mai am probleme de inspiraţie.

P.s: De ce se uită bărbaţii se uită la sânii unei femei când vorbeşte cu ea?

De când mă ştiu nu mi-a plăcut să înjur sau să vorbesc vulger. De ce? Pentru că nu mi se pare elegant pentru o fată, dar asta nu înseamnă că nu am mai scos şi eu câte un porumbel. De obicei se întâmplă la nervi…la unii foooaaarte mari. Totuşi, nu înţeleg un lucru: de ce unii nu pot concepe această „regulă” a mea. Şi uneori este deranjant.

Sâmbătă merg la teatru ACT. Abia aştept! Este a doua oară când merg acolo şi sunt sigură că nici de data asta nu mă o să mă dezamăgească.

Mi-am găsit certificatul de garanţie de la telefon…asta după ce am răsturnat toată camera căutându-l disperată… recunosc că m-au trecut toate căldurile :))

Cică o să plec la Galaţi de Paşte…asta înseamnă că o să iau o pauză.

Am trecut la curăţenia de primăvară…greu dom’le! Greu!

Tot nu am idei de ce ar trebui să scriu.

Am descoperit un site cu bârfe.

Cam atât pentru moment.

P.s: ARŢARUL CAM TRAGE CHIULUL [-X

Dragi amatori de ceiuc si povesti,
A fost odata ca niciodata o ceainarie minunata in care florile se simteau ca acasa si cresteau parca de la sine in acorduri de pian si miresme de ceai… :wub: Cam asa ar suna Sala de lectura daca ar fi o poveste. Dar cum nu ne-am transformat inca intr-un basm, ci suntem in continuare pe Calea Victoriei, la numarul 126, te invitam sa ne faci o vizita si sa ascultam impreuna alte povesti la fel de fermecatoare.
Sala de lectura, ceainaria Teatrului ACT, te invita sambata (11 aprilie), incepand cu ora 19:00, la o noua seara de Legende vechi romanesti.

Vei avea ocazia sa o asculti pe actrita Emilia Dobrin citind doua dintre cele mai frumoase legende ale Florei, anume Legenda Crinului si a Zambilei. Simbolurile si traditiile prezente in aceste legende vor fi apoi dezvaluite de specialistul in etnologie Ciprian Voicila, de la Muzeul Taranului Roman.

Aceasta este a patra editie a serilor de povesti gazduite de Sala de lectura, dupa ce la editiile trecute au citit actorii Marcel Iures, Costica Draganescu si Coca Bloos.
Intrarea este 10 RON, iar rezervarile se pot face la numarul de telefon 0724 360 755. Dupa cum v-am obisnuit, pentru o desfasurare cat mai simpatica a evenimentului, va asteptam incepand cu orele 18:15-18:30 pentru a putea servi un ceai si o prajiturica.

Haideti, ca prinde bine un ceai revigorant inainte de obisnuita bere de sambata seara

În Bucureşti plouă de rupe…urăsc vremea asta. O consider insuportabilă atât pentru minunata mea „coafură”, cât şi pentru starea emoţională. Nu ştiu de ce. Nu sunt emo, dar simt un gust amar rău de tot…Mă gândesc la tot felul de chestii şi nu ştiu cum să le zic, cum să mă explic, cum să le raportez la lumea din jurul meu.
Aseară vorbeam cu cineva care mi-a spus ceva de genul: sunt fericit lângă prietena mea, dar pe planul sexual nu ne potrivim… Şi mi-a propus oarecum să…. eeehhh ştiţi voi. L-am refuzat delicat. Motivele pentru care am făcut asta sunt într-un număr greu de atins în cuvinte. Am ajuns să îl urăsc cu toată fiinţa mea- eu care de obicei sunt incapabilă să urăsc pe cineva sau să vreau răul cuiva. Simt cum frustrările ating cote maxime atunci când citesc fiecare rând pe care prietena lui i le scrie. Poate că trebuie să merg mai departe, să uit, să îmi văd de viaţă. Experienţa aia m-a secat de viaţă. Zâmbesc fals şi încerc să ascund fiecare strop de ură care s-a acumulat în mine. Refuz să îl mai văd. Nu ne-am mai văzut de aproape 2 luni. Cred că dacă îl văd acum îl pocnesc, îl scuip în ochi sau…pur şi simplu îl ignor. Merită toate astea înzecit. Mama mereu îmi spunea că nu merită, că este un nimeni, că mă zbat prea mult pentru el. Avea dreptate…părinţii mereu au dreptate.
Poate că din cauza asta sunt frustrată. Că de fiecare dată ei au dreptate şi eu nu. Poate că sunt frustrată că nu ştiu să ţin ochii deschişi, să văd realitatea aşa cum este ea şi sub nicio formă cum vreau să o văd eu.
Nu există prinţi, zâne fermecate, inorogi, nu există basme.
Poate că acum am realizat asta. Acum bula mea minunată care mă proteja s-a spart…câtă tragedie…
Văd lumea altfel şi nu îmi place…dar constat că acum am deschis ochii, că trăiesc în realitatea celorlalţi.
Sunt speriată de ideea că m-aş reîntoarce la ceea ce eram cândva…acum 2 luni. Acum 2 luni când trăiam, pe bună dreptate, cea mai frumoasă minciună sau mai bine spus cele mai false sentimente. Am spus „te iubesc!” şi acum regret…nu eram suficient de sigură pe ceea ce vedeam..
Într-un fel sau altgul cred că asta a fost greşeala fatală. Am crezut în ceva ce nu exista. Cum poţi face asta? Simplu: îţi asculţi inima şi nu creierul.
Acum dor amândouă…creierul de amintiri, inima de dor.
Nu ştiu de ce îmi este dor… poate că de simplul ţinut în braţe sau când adormeam nas în nas. Nu ştiu. Acum în mintea mea este o nebuloasă. Sunt dezorientată…un copil mare într-o lume şi mai mare.
A fost bine cât am stat acasă…m-am calmat, mi-am calmat toţi nervii…departe de lumea asta virtuală şi nu numai…mi-e, oarecum, dor de zilele alea. Dar, din păcate, nu o să se mai întoarcă prea curând.
Este ciudat…mă gândesc că poate m-am maturizat prea brusc, prea dur, prea… ieri eram o copilă, azi …
Aseară am dormit pentru prima dată… m-am trezit buimacă. Nu ştiam ce este cu mine. Nu era 2 ceasul…ciudat! Vroiam să fie ora 2 şi să nu mă streseze nimeni…
Cineva mi-a spus o dată că dragostea vine când nu te aştepţi…şi dacă nu mai crezi în ea? Crede ea în tine? De ce ar face asta? Atâta timp cât ea este cea care te face să te gândeşti numai la idioţenii, ea este cea care te face să plângi. Cum se poate ca ea să creadă în tine şi totuşi să te rănească?
Poate că… am ajuns la stadiul în care pur şi simplu nu ştiu ce să mai fac sau să zic…sau poate ştiu, dar îmi este frică să o spun cu voce tare. De obicei asta se întâmplă: îţi este frică să spui cu voce tare care este adevărul…aşa că faci orice numai ca să îl amâni…poate apare acea rază de speranţă de pe undeva…
Şi dacă nu mai apare?
O să o zic cu voce tare?!

Aseară am fost la Teatrul Act, piesa „Netotu”- piesă recomandată de o colegă de facultate.
Ce impresie mi-a lăsat?
Ghimpel, prostul satului -interpretat de Marius Damian a fost mai mult decât genial! Pentru prima dată am stat ca pe ace la o piesă.
Spectacolul este o adaptare dramatică realizată de regizorul Cristian Juncu după texte de Isaac Bashevis Singer (Ghimpel Netotul) şi Jean Claude Carriere, iar interpretarea îi aparţine lui Marius Damian.
„Netotu'” prezintă viaţa dintr-o comunitate evreiască văzută prin ochii prostului satului, memorabil jucat de câştigătorul din 2004 al Marelui Premiu al Galei Tânărului Actor de la Mangalia.
Un spectacol despre nedreptate, Dumnezeu, dragoste şi inocenţă.
Un „unu la unu” cu spectatorul, care emoţionează cu mijloace extrem de simple şi sincere.

Este prima dată când am mers la ceainăria de la teatrul Act şi mai mult ca sigur că nu va fi şi ultima. Atmosfera este minunată, îşi induce o stare de relaxare deplină. Este ca o altă lume, o lume în care scapi de grijile cotidiene, de zgomotul uneori enervant al Bucureştiului. Acolo domnesc numai aromele ceaiurilor care parcă îţi trezesc simţurile. Muzica şi decorul sunt ultimele care întregesc acest mic univers numit : Teatrul Act.
Abia aştept să mai trag o fugă să comand un ceai şi să savurez o piesă minunată…

P.S: am uitat de prăjiturele…sunt minunate!!Ca la mama acasă!

Septembrie 2017
L M M M V S D
« Iul    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Arhive

Powered by BannerFans.com
Blogul lui Crin

Photobucket
Sibienii.ro -Stirile care dau aroma cafelei tale
Spune NU drogurilor!
banner nou