You are currently browsing the category archive for the ‘sarbatori’ category.
Când eram mai puştoaică am auzit un băiet din ăsta de se credea mare don juan că dacă nu arăţi precum Angelina Jolie nu ai ce căuta [scuze cacofonia] la plajă. O afirmaţie deranjantă după părerea mea şi nu numai. Deh! L-am lăsat în legea lui şi mi-am văzut de viaţă. Culmea ironiei a fost să mergem la plajă gaşcă şi culmea el să fie primul cu frustrări. Că nu are muşchi, că nu putea juca x şi 0 pe pătrăţelele de pe abdomen şi multe alte lucruri. În schimb fetele care nu arătau precum Angelina Jolie, printre care se numără şi subsemnata, ne-am distrat în ultimul hal. Râdeam şi mai mult am reuşit să atragem privirile unor băieţi.
Cred că până la urmă nu contează cum arăţi, ci contează cum te simţi îm pielea ta, câtă încredere ai în tine şi mai ales cât de bine ştii să laşi la o parte răutăţile unor oameni neputincioşi.
Până la urmă ambalajul ajunge să se deterioreze, dar imaginea ta în faţa prietenilor ţine de ce acoperă ambalajul. Sunt sigură că nu există om care să nu aibă în grupul său un prieten mai altfel decât ceilalţi şi care să fie apreciat pentru glumele pe care le spune, pentru amuzamentul de care dă dovadă, de prietenia pe care o are cu fiecare din voi.
Este uşor să catalogăm un om numai pentru aspectul său fizic…şi mai ales dacă nu face parte din grupul nostru de prieteni. Fix ca la animale: ce nu face parte din haită este mâncat de viu. Nu contează cine este şi ce vrea.
Chiar dacă a ajuns cu întârziere am primit şi un cadou din partea părinţilor: un pachet cu mâncare. Mi-au sclipit ochii când am văzut câte minunăţii am primit: de la ciorbă de legume şi până la prăjitură şi fructe.
Ce pot spune? A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri primite de ziua copilului. Nimic nu se compară cu o ciorbă de legume făcute de muter sau de nişte ardei copţi făcuţi de daddy. Viaţa mea este acum roz, mai ales după ce am mâncat şi felul întâi şi felul doi. 😀
La mulţi ani tuturor celor care încă mai cred că există o bucăţică de copil în ei
Cum stăteam aşa şi leneveam în pat s-a aprins un beculeţ: vine 1 iunie. Adică ziua copilului. YAY!!!!Asta înseamnă că trebuie să sărbătoresc ziua mea în cel mai frumos mod cu putinţă. Voi ce planuri aveţi de 1 iunie?
De aseară presimţeam că nu o să dorm prea bine în noaptea ce tocmai a trecut. M-am foit, m-am răsucit, mă puneam în fund, îmi trăgeam un bobârnac şi încercam să adorm.
Slabe şanse, iar cearcănele din dimineaţa asta sunt dovada vie.
Dar credeţi că asta este suficient? Şi normal că nu! Pentru că la muncă este extrem de cald şi afară extrem de frig am reuşit să răcesc. Nu foarte tare, dar suficientz cât să mă doară în gât şi mai ales capul [deşi cred că este mai mult de la bobârnacele de aseară], să îmi curgă nasul, să tuşesc şi să fac şi un pic de febră…că deh! Nu era tacâmul complet. Acum stau şi mă gândesc că iar o să mă îndop cu citrice şi pastile ca să scap repede de răceala asta afurisită. Dar de data asta chiar nu a fost vina mea. Nu am ieşit despuiată din casă, nu am băut rece şi nu am mai adormit cu geamul deschis. Dar din moment ce la muncă este extrem de cald- la modul că ajungi să transpiri- şi ieşi afară unde te loveşte cancerul de pe lume…cam greu să rezişti unei răceli de acest gen.
Şi ştiţi ce este culmea? Că eu am urmat un tratament pentru întărirea sistemului imunitar şi …cred că l-am cam urmat degeaba pentru că sistemul meu imunitar cam este la pământ.
P.s: printre picături am visat că umblam după un master. Ştiţi ce am ales într-un final? După ce m-am pus în fund şi am început să plâng că nu găsesc nimic… PSIHOLOGIA. Şi ştiţi ce este mai ciudat? Că acolo m-am decis să merg.
L.e:
– după ce m-am îndopat cu supă fierbinte am scăpat de toate celea. Mă mai doare puţin capul, dar vorba lui daddy: „este primul semn că îl ai”.
– am reuşit să adorm o oră neîntoarsă. Desigur că atunci când îmi este somnul mai dulce primesc un mesaj de la Raluca: „Dormi?”. Asta păţeşti când te plictiseşti la muncă.
– i-am trimis un mail profesorului coordonator de la master să văd ce îmi spune.
Duminică de dimineaţă primesc un telefon de la daddy. Să îmi spună că ne-a trimis pachet cu mâncare. Să vă zic că mi-a sărit inima din piept de fericire? Mai ales că ai mei foaaarte rar trimit pachet cu mâncare.
Când am ajuns acasă [eram la servici (că tot nu îi place lui vis că spun muncă) când am primit telefonul] am savurat din ciorba de burtă şi nişte sărmăluţe. Aproape că uitasem cum este să mănânci mâncare a la mama de-acasă. Şi fu taaare bună!
Desigur că nu este totul: varză cu carne, pifteluţe, brânză, 2 prăjituri, vinete şi legume. 😀
Asta ca să vă fac puţin în poftă [auzit-ai tu Gege? ;)) ]
Acum pot să vă spun că în fiecare zi mă delectez cu nişte mâncare bună făcută de a mea muter.
Acum mi s-a confirmat de ce mi se spune că sunt o băbuţă într-un corp de tânără. Aseară am petrecut alături de Dana, fratele meu şi prietenele ei. Deja după ora 9 eram atât de moleşită, obosită….per total mai aveam puţin şi ajungeam pe sub masă de oboseală.
Constat că îmi vine tot mai greu să stau până mai târziu, iar de pierdut nopţile nici nu mai spun.
Mă gândeam dacă ar trebui să îmi fac griji cu privire la acest aspect, dar răspunsul este acelaşi: aşa am fost mereu. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd nopţile din simplul motiv că nu văd utilitatea.
EEEHHH!!! Ce ştiu eu,nu?
Cum azi este miercuri am de gând să urmez acelaşi plan: să o iau pe Raluca de mănuţă şi să mergem la film.
Aşa că azi nu o să prea stau prin zonă. Staţi cuminţi şi nu faceţi mizerie pe aici, da?
Cui?
Verişoarei mele şi mamei lui Creţuli!
Să ne trăiţi!
Din fire imi place la nebunie sa fac cadouri. De multe ori le fac si fara sa existe o ocazie speciala. De fapt si de drept despre ce vreau sa vorbesc? Pai despre utilitatea si cum se alege un cadou. Am trecut de curand printr-o intamplare mai mult sau mai putin semnificativa. Idea sta in felul urmator: a fost ziua cuiva si acea persoana a primit un cadou…dupa parerea mea total nepotrivit. De ce zic total nepotrivit? Pai pentru ca in sine cadoul reprezenta o persoana de pana in 20 de ani, in timp ce sarbatoritul depasise demult aceasta varsta. Inteleg faza cu sufletul tanar bla blab la, dar tot nu vad utilitatea unui lucru infantile la o persoana deloc infantile. In fine! Sunt lucruri care se pare ca nu le pot intelege asa de usor. Si sincer? Prefer sa nu iau niciun cadou sau sa dau bani sarbatoritului decat sa o dau in bara cu surpriza. S-a intamplat de nenumarate ori sa primesc ceva ce fie nu imi trebuia, fie nu imi placea. Zambeam sec si multumeam. Da! Sunt foarte pretentioasa la cadouri si de asta de multe ori prietenii mei merg sa imi aleg eu ceea ce imi place. Asa s-a nascut si tatuajul 😀
Voi va pricepeti sa alegeti cadourile? In functie de ce le alegeti?
Cui?
Lui Iris.
Sper să ne găsim şi peste 50 de ani pe o băncuţă ca două babe sclerozate.
Pentru ca noi nu putem trăi fără voi aşa cum nici voi nu puteţi trăi fără noi.
P.s: te iubesc un pic pic. Ce este mult strică :p
La Palatul Copiilor în perioada: 25 februarie- 1 martie are loc târgul mărţişorului.
Cum sunt o fană declarată a acestei sărbători o să merg şi eu mâine sau marţi cel târziu să achiziţionez câteva mărţăguşe.
Programul este: 9.00-21.00
Sper să mergeţi şi voi 😀
Luată de la Robintel deşi m-a uitat să mă numească şi pe mine sunt sigură că s-a gândit de prima dată la mine :))
1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Am iubit sincer
2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?
DAAA!!!! Şi normal! Nici nu intră în discuţie.
3. A născut cineva apropiat ţie?
Nu merci!
4. A murit cineva apropiat ţie?
Ăăăăăăăăăă să mor dacă ştiu, dar nu cred.
5. Ce ţări ai vizitat?
România :)) în 2009, nu?
6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?
Păi nu ştiu…sănătate?!
7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Nu ştiu data exactă, dar ştiu că a apărut un om important în viaţa mea.
8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?
Nu ştiu tu. Am realizări din toate punctele de vedere…nu ştiu să fac o ierarhizare.
9. Care a fost cel mai mare eşec?
Munca…
10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Stomacul…
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?
Un telefon nou? Ahhh nu! E primit cadou…
12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?
Moşu [ştie Iris], al fratelui meu, al iubitei lui, al …meu 😀
13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Din păcate nu pot spune.
14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?
Abonamentul de la Orange :))
15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?
Că nu am murit după ce mi-a dat papucii :))
16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?
Radio Killer-Voilla
17. Comparativ cu anul trecut eşti:
* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?
– mai fericită.
* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?
– mai slabă.
* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?
– mai săracă :((.
18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?
Să râd mai mult.
19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?
Să plâng mai puţin…eventual deloc.
20. Cum vei petrece Crăciunul?
A trecut deja, l-am petrecut acasă, cu familia.
21. Care a fost cea mai bună carte citită?
Nikola Milosevic Cutia din lemn de nuc
22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?
Păi până acum am primit tot ce mi-am dorit…mai lipseşte o dorinţă, dar vine şi ea în Iunie ;))
23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?
The Bad Lieutenant: Port of Call – New Orleans. Am adormit la jumătate :))
24. Ce ai făcut de ziua ta?
Am petrecut cu fetele.
25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?
Elegant, amuzant, sport, comod 😀
26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?
Optimismul.
27. De cine ţi-a fost dor?
Băi dar curios mai eşti 😀
28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?
Curiosule!!!Nu zic! Na!!! Ce o să faci? 😀
29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.
Viaţa este frumoasă şi nimic nu merită să te doboare.
Şi pentru că îmi place să mă ţin de toate promisiunile pe care le fac am dus-o la capăt şi pe asta.
Am promis cuiva că o să închin un pahar cu vin roşu de ziua mea şi pentru el [motivele sunt…nu contează care sunt].
Aşa că ete dovada:
Am vrut să scriu un sumar al articolelor mai vechi, am vrut să scriu despre cele mai comentate, am vrut să scriu despre blog şi evoluţia lui sau despre comentatori. Nu o să scriu asta.
O să scriu că anul trecut am râs şi am plâns, am fost fericită şi supărată, am pierdut prieteni şi am câştigat prieteni, am crezut că o să mor fără el şi sunt mai fericită fără el. O să pară că sunt rea. Nu sunt. Ultimele săptămâni au fost crunte pentru mine. Am trăit o minciună. Înşelată de doi oameni în care îmi pusesem încrederea şi prietenia m-au minţit şi trădat în ultimul hal.
Mi-a reapărut zâmbetul pe buze când cineva m-a învăţat să îmi trăiesc viaţa, să mă bucur de orice nimic. Nimeni nu mai merită efortul de a fi primul în viaţa mea. Am învăţat să fiu atât de egoistă încât să nu mă mai intereseze decât de…prietenii adevăraţi…ăia de îi pot număra pe degetele de la o mână.
Mă bucur că anul care a trecut a fost la fel de energic şi plin de surprize aşa cum îmi doream, că am terminat o facultate, că am învăţat să spun şi „NU” atunci când mi se cere ceva, că am putut rămâne cu o experienţă, cu o învăţătură, cu un alt scop, cu o altă viziune a vieţii şi a viitorului.
Nu regret că 12 luni ba scriam, ba refuzam să mai scriu, nu regret că 12 luni am fost rea, am crititcat, am judecat, am analizat la rece. Nu regret că am dat o şansă blogului, că am lăsat şi pe alţii să scrie aici, că mi-am lăsat ideile în alte părţi.
Nu regret că m-am îngrăşat pentru ca mai apoi să slăbesc şi să port blugi din liceu. Nu regret că am renunţat la shaorma pentru o portocală, nu regret că am renunţat la o oră de stat în pat pentru a alerga o jumătate de oră.
Nu regret că îmi iubesc animăluţele mai mult decât orice pe lumea asta. Nu regret că m-am mutat, că am renunţat la camera veche, nu regret că acum merg cu 10 minute mai mult până la metrou.
Nu regret că mi-am dezamăgit la un moment dat părinţii şi fratele pentru ca mai târziu să îi aud: suntem mândri de tine.
Nu regret că sunt EU! Cireşica MaMeMiMoMu, Pika, Petrescu Raluca- Ioana.
P.s: La mulţi ani mamei mele! Este sfântul Vasile 😀
Îmi permit ca de ziua mea să dansez în picioarele goale şi în cămăşuţa preferată. Îmi permit ca de ziua să nu îmi pese că sunt ciufulită. Îmi permit ca de ziua mea să dau draperia jos de la geam şi să dansez în faţa geamului. Îmi permit ca de ziua mea să fac tot ce nu am făcut până acum.
LA MULŢI ANI CIREŞICO!
Se pare că iarna şi-a învins timiditatea şi a poposit şi pe la noi. Nu mă deranjează câtuşi de puţin frigul de afară atâta vreme ştiu că o să fie zăpadă…deşi iarna mea ideală este: multă zăpadă şi cât mai cald, dar din păcate nu le pot avea pe toate. O să mă mulţumesc să îmi ţin nasul ascuns în fular în timp ce mă jos cu zăpadă.
L.E: starea vremii:
Se pare că este o adevărată modă printre femei să se vadă în rochie de mireasă. Am cunoscut fete care deşi erau singure se uitau peste revistele cu rochii de mireasă, îşi alegeau rochiile, decorul, tortul, tot. Şi când mă puneau pe mine să trec la „acţiune” preferam să …arunc din „greşeală” revista pe geam :))
Consider că astfel de alegeri se fac numai în momentul în care eşti sigură că omul chiar este dispus să te ia ne nevastă.
DA! Am primit o cerere de căsnicie şi am refuzat-o. Am luat-o de glumă, dar se pare că individul era chiar foarte serios în această privinţă. Cred că fiecare vedea relaţia respectivă în felul său şi deloc compatibilă una cu cealaltă. Nu regret că i-am zis nu. Consideram ca şi acum de altfel că nu sunt pregătită pentru un astfel de angajament. Eu nu sunt pregătită să le prezint părinţilor iubiţii, eu nu sunt pregătită să mă mai implic în vreo relaţie…motive mai mult sau mai puţin importante.
De ce fetele îşi doresc aşa de mult să se mărite? De ce îţi doreşti să te legi de un om la o vârstă mult prea …mică?
Discutam cu mama într-o zi despre chestia asta , iar mai în glumă, mai în serios am întrebat-o dacă este „dezamăgită” de faptul că refuz să mă mai implic într-o relaţie şi că nu i-am urmat paşii.
Răspunsul ei m-a surprins oarecum: tu decizi când e timpul să faci acest lucru.
De obicei mamele au prostul obicei să spună: nu crezi că e timpul să te aşezi şi tu la casa ta?
Am întâlnit fete care făcuseră din asta o obsesie. Nu se gândeau decât la nunta lor, la rochia lor de mireasă. Am întâlnit fete care considerau că sunt nişte ratate pentru că nu sunt căsătorite. Am întâlnit fete care îşi stresau prietenii să le ia de neveste şi culmea culmilor ei le dădeau papucii la un moment dat.
Mi-e milă de ele. Ştiu că nu sunt în măsură să dau astfel de sfaturi, dar consider că acest pas ar trebui să fie printre ultimele lucruri ale propriei liste. DA! Nu mă văd femeie măritată, nu mă văd femeie aşezată într-o relaţie serioasă. Am făcut asta…şi nu este de mine.
Prefer să cred că relaţia aia care duce la căsnicie este bazată şi pe altceva în afară de fluturaşii ăia din stomac- cum se întâmplă de obicei.
Şi ca o ultimă notă: când toate vor să fie mirese eu vreau să fiu domnişoară de onoare
despre ziua de azi? Nimic. Am spus-o şi o să o repet de nenumărate ori: 1 decembrie este o altă zi din calendar.
Singurul motiv pentru care sărbătorim ziua naţională este că avem liber de la muncă- la a se interpreta drept fuga de zb şef nebun. Ia uimiţi-mă şi pe mine că nu prind ideea: cu ce mă ajută că sărbătoresc ziua României? Sunt mai fericită? Mai bogată? Mai sănătoasă?
Să revenim cu picioarele pe pământ: ziua de azi nu reprezintă decât o altă zi în care cocalarii, manelarii, protv-ul şi politicienii se fac remarcaţi. ATÂT!
Aşa că vă rog să nu mai faceţi atâta tam tam cu privire la această zi.
The end!
Nietzsche a murit 
Comentarii recente