You are currently browsing the monthly archive for aprilie 2010.
By P
Raluca a avut o cadere de calciu acum o ora. Partea nasoala este ca era pe strada. Partea si mai nasoala este ca era singura pe strada.
M-a sunat sa ma duc sa o iau de unde era si sa o duc la munca. Am incercat din rasputeri sa o conving sa mearga la spital, dar nu vrea.
I-am luat niste calciu efervescent. Nu stiu cat de bine fac, dar vad ca nu vrea sa ma asculte pe mine.
Va rog sa ma ajutati sa o conving sa mearga la spital! Orice sfat este util.
L.E: am sunat-o la munca si mi-a spus ca se simte mult mai bine.
By P
Melodia asta am ascultat-o zilele astea de mi-au ieşit ochii ca la melc. Raluca a descoperit butonul repeat şi cum stă la mine o las să facă numai ce vrea…inclusiv să mă înnebunească cu melodia asta atât de girlish -există cuvântul?-
Acum câteva zile mi-am amintit, fără să vreau ce este drept, de anii de liceu. Frumoasă perioadă. Fără griji, fără probleme, fără chef de responsabilităţi. Am zâmbit oarecum în oglindă în timp ce mă uitam cât de mult m-am schimbat. Nu mă refer la fizic, ci la caracter.
Eram aşa o copilă care se distra şi trăia fiecare moment fără a sta pe gânduri. Nu analizam nicio situaţie, nu mă gândeam la rezultate. Nimic! Eram un copil.
Acum în schimb… sunt mult mai calculată în anumite momente, nu mă mai aventurez în lucruri pe care nu le cunosc. Acum nu îmi mai place de mine. Am uitat ce înseamnă să faci un lucru fără să îl calculez înaine.
Poate că grijile şi responsabilităţile m-au făcut să nu mai văd în roz viaţa şi poate că din cauza lor nu mai sunt ceea ce eram.
Regret…regret enorm că sunt altfel decât eram în copilărie, dar…era timpul. Era timpul să las copilărismele şi inconştienţa în urmă.
Ce îmi doresc? Încă o zi în liceu.
Vouă vă este dor de liceu?
Raluca o să lipsească o vreme de pe blog. Îşi cere mii de scuze, dar în acest moment are nişte probleme şi nu poate fi pe fază. Se pare că ieri a făcut nişte atacuri de panică şi până nu îşi revine are interzis să mai umble la internet. Din câte am înţeles treaba este cam nasoală şi acum stau cu ochii pe ea să nu facă tâmpeniile pe care le face de obicei.
Cu stimă, P.
Sunt curioasă de o chestie: până la ce vârstă să te machiezi ca să nu arăţi ca o paiaţă? Eu una nu îmi fac probleme. Ştiu că o să adopt stilul „naturel” până la adânci bătrâneţi, dar fetele care se machiază? Ele până la ce vârstă ar trebui să facă asta? Dacă este să te gândeşti la un moment dat pielea lor o să arate ca naiba…şi atunci ce ar trebui să facă?
Oare merită să îţi distrugi de pe acum pielea?
Mă întreb şi nu găsesc niciun răspuns…
Bun! Să mă lămurească şi pe mine cineva ceva că eu nu înţeleg.
Să vă explic: eu iau de la Universitate ratb-ul până la Moghioroş. Până la piaţa Moghioroş se umple ratb-ul cu moşi şi babe. De ce? Pentru că se duc la piaţă. Străbat mai bine de jumătate de Bucureşti ca să ia 3 cartofi şi 2 roşii. Şi nu este prima dată când întreb asta. Vara, la ora 2 când sunt căldurile alea de te topeşti, ei sunt primii în ratb. Şi după aia îi auzi: vaai îmi este rău, vaaai mor.
Eu de fiecare dată am aceeaşi reacţie: dau muzica mai tare în căşti şi mă uit pe geam. Dacă medicii spun: stai în casă şi tu eşti retard şi ieşi la plimbare suportă consecinţele. Şi ştiţi care este partea mai nasoală? Că oamenii ăia PUT! Şi put rău de tot. Nu contează sezonul. NU! Contează că apa este scumpă şi ei preferă să pută. Şi mai ghiciţi ce? Noi ăştia de „ne plimbăm” cu treabă cu ratb-ul îi suportăm. Până când?
Ce se întâmplă cu comentatorii mei? S-au speriat de mine şi au fugit de tot?
Presupunând că intraţi pe diferite site-uri nu cred că aţi omis să vedeţi sutele de reclame care apar peste articol şi nu dispar până nu le închizi. Stresant! Foarte stresant aş putea adăuga.
Înţeleg că site-urile respective primesc ceva bani pentru reclamele expuse, dar nu se gândesc cât de enervante sunt pentru vizitatori?
Eu am renunţat să mai intru pe anumite site-uri tocmai din cauza reclamelor pe care mă chinuiam să le închid din 5 în 5 minute. Ori citesc articolul ori joc „închide reclama”?
Ete Gege cine nu mă lasă să îţi spun … ştii tu ce :p :
Nu ştiu câţi dintre voi aţi fost atenţi la o fază: senzaţionalul durează maxim o săptămână. Asta în cazul în care în acea săptămână numai despre acel senzaţional se vorbeşte.
Există femei care fac senzaţie, dar care expiră când apar altele mai bune, apar bârfe senzaţionale înlocuite de altele şi mai bune şi tot aşa.
Eu nu mai înţeleg ce ştiri, ce persoane, ce informaţii ajung senzaţional. Desigur că nivelul de inteligenţă scade considerabil cu fiecare astfel de senzaţional: blonda lui Bote a făcut, Megan Fox a fost înlocuită, norul a reapărut, maşina cu un elefant în ea şi tot aşa.
Nu pricep. Poate că senzaţionalul acum se adresează persoanelor care se plictisesc rău de tot şi butonează la teve în disperare.
Ştiţi ce este culmea? Că senzaţionalul nu oferă nicio valoare. Sunt doar nişte cuvinte aranjate într-o formă care se presupune a da bine.
Ştiţi ce este şi mai culmea? Că această situaţie mi se pare de-a dreptul dramatică
Mâine mă găsiţi la grădina zoologică. Promit să revin cu poze 😀
O idee interesantă preluată de aici
nu pot să tac
nu pot să îmi ling cotul
nu pot să îmi ating vârful nasului cu limba
nu pot să plâng de faţă cu cineva
nu pot să stau serioasă mai mult de o oră
nu pot să nu dorm
nu pot să fumez
nu pot să merg pe bicicletă- de fapt nu ştiu
nu pot să accept proştii
nu pot să fiu prietenă cu nişte oameni falşi
nu pot să fiu nepoliticoasă
nu pot să zic „mulţumesc” dără să simt cu adevărat
nu pot să mă uit la filme de proastă calitate
nu pot să uit unele lucruri
nu pot să stau singură.
Voi?
Băi oameni buni eu nu mai înţeleg tinerii din ziua de azi. Fac o tragedie din orice şi vorbesc de iubire de parcă ar fi ceva la ordinea zilei. Îmi vine tare greu să cred că un puştiulică de 16-17 ani este conştient de sentimentele pe care ţi le provoacă persoana iubită. Degeaba încearcă unii să mă convingă îmi vine greu să cred că există maturitate psihică încât să fie capabili să iubească. Ştim foarte clar că băieţii se maturizează muuuuuuuuult mai târziu decât fetele şi prin urmare…
Desigur că nici puştoaicele nu sunt scutite de la acest subiect. Am citit diferite bloguri ale unor ploade abia intrate la pubertate despre greutăţile vieţii, că nu îi stă părul bine, că iubitul nu îi spune că o iubeşte, că lumea e o gaură neagră….etc etc.
Oameni buni, copii trăiţi-vă adolescenţa şi lăsaţi la o parte glumele astea de prost gust pentru că deja nu mai au haz.
Nietzsche a murit 
Comentarii recente