Mă uitam acum ceva zile pe un site cu nişte poze cu diferite dudui siliconate, operate, rujate, aranjate. Sentimentul de superficialitate m-a cuprins în secunda doi. Am zis de multe ori că sunt împotriva retuşărilor chirurgicale şi o să rămân la părerea mea multă vreme de acum încolo. Totuşi, am observat cât de „păpuşi Barbie” par unele dudui şi lucrul acesta mă îngrozeşte. Unde este naturaleţea? Unde este frumuseţea de la mama natură?
De când mă ştiu am fost adepta stilului natural. Aş fi ipocrită să spun că nu m-am machiat niciodată sau că nu am vrut să fac unele retuşuri corpului, dar niciodată nu am acceptat posibilitatea să ajung sub bisturiu. Nimic nu mi se pare mai frumos decâ o femeie naturală, o femeie care ştie să fie frumoasă prin gesturi, printr-un machiaj discret sau chiar printr-o ţinută simplă. Din păcate superficialitatea secolului XXI a pus stăpânire pe majoritatea femeilor: trăim după imaginile văzute din reviste. Zeci de reviste pentru femei care te „învaţă” cum să fii mai frumoasă folosind tone de machiaj [sinceră să fiu mai bine din jumătatea produselor pentru femei nu le văd rostul].
Din fericire pentru mine a mea muter m-a învăţat că o femeie este mai feminină şi mai frumoasă nu datorită sutelor de produse, ci datorită atitudinii. Câţi dintre voi, dragii mei bărbaţi, nu aţi întors capul după o femeie sigură pe ea?
Ştiu că o să fiu criticată pentru că am curajul să zic cu voce tare aceste lucruri, dar poate aşa, din vorbă în vorbă, o să se ajungă la evitarea superficialităţii acute.

Anunțuri