Ca o fata cuminte si ascultatoare ce sunt imi vine foarte greu sa spun „NU”. Si cand spun ca imi vine foarte greu inseamna ca nu pot refuza omul. Acum depinde si ce imi cere…zic de cerinte strict umane si profesionale. Si tot am zis da, da ,da si iar da pana intr-o zi cand am obosit sa tot incerc sa le fac oamenilor pe plac. Si am zis: NU. Socul a fost mai mare la ei decat la mine. Probabil ca nimeni se astepta la un refuz din partea mea. Un refuz pe care il consider absolut legitim. Aveam tot dreptul din lume in acea privinta sa spun NU. Buba este alta…am simtit o placere atat de mare cand am zis acel cuvant incat a cam devenit un obicei sa refuz oamenii. Si de data aceasta chiar nu ma mai deranjeaza.
Oare sa imi fac griji in aceasta privinta? NU cred ;))

Anunțuri