De când mi-am reparat ceasul, a se citi: i-am pus baterii…de fapt nu eu, ci nenea de la magazin, abia dacă mă mai despart la el. Numai la duş [sunt omul duşului, nu omul băii] mi-l scot. Şi când dorm îl ţin la mână, nici nu concep să nu îl am. Buba este alta. Faptul că mereu când mă trezesc am semne pe mână de la el. Îmi sugrumă mâna până îmi lasă un semn. Să vedeţi acum ce ditamai semnul am, dar nici că mă învăţ minte să îl scot. Probabil că o să fac gestul acesta necugetat în momentul în care o să mă zgârii cu el pe faţă pentru că numai aşa mă pot învăţa minte.

Anunțuri