Şi vinde mai bine decât orice pe lumea asta. Dovada vie o reprezintă industria muzicală din România şi nu numai. Pe la tivi se perindă tot felul de fustiţe mini cu un coeficient de inteligenţă la fel de mini precum fustiţele. Se poartă femeile cât mai goale postate în clipuri cu băieţi „jmecheri” care văd în femeie o chestie cu două ţâţe şi un fund. Stau şi mă întreb cât anume din toate astea mă deranjează şi răspunsul este cam ambiguu. Pe de o parte mă bucur că m-a înzestrat mama cu capacitatea de a face distincţia între pornografie şi decenţă, dar pe de altă parte îmi este milă de puştoaicele care iau drept exemplu demn de urmat pipiţele din clipurile mai sus menţionate. Desigur că visul de a fi medic, profesor sau preşedinte a fost înlocuit cu dorinţa de a sta în dreapta unui moş pedofil cu o maşină de lux, de a te perinda prin cluburile fixoase şi mai ales de a purta aceleaşi haine ca la 2 ani.
Mulţi o să îmi spună că vorbeşte invidia din mine, că sunt deranjată de faptul că nu o să arăt niciodată ca respectivele dudui. Răspunsul meu este simplu: eu ştiu să mă afirm şi fără un decolteu generos [pe care oricum îl deţin în portofoliu] sau un fund mai rotund decât pământul.
Sunt curioasă cât o să ţină această hipnoză a telespectatorilor care preferă o tută cu hăinuţe în locul fetelor/femeilor degente şi cu ceva semnificativ de spus.
Desigur în industria muzicală [şi nu numai] din România lucrurile nu au cum să evolueze prea curând. De ce? Pentru că sexul de România se vinde mai bine decât pâinea caldă. Şi atâta vreme cât eşti cumpărată cu o sumă ridicol de mare de ce să nu te vinzi?

Anunțuri