Am văzut la tivi zilele trecute faza cu puştoaica aia care la 15 ani a murit din cauza presupusului chiuretaj pe care vroia medicul să i-l pună. De fapt tipa era însărcinată în luna a5a şi tăticul ei nu vroia ca vecinii să îi vorbească fata de rău. Numai bine că a reuşit să o bage în mormânt. Da! Eu dau vina în mare parte pe tatăl fetiţei care acum o face pe victima. Dacă puştoaica a fost inconştientă- la fel ca şi puştiulică ăla de a lăsat-o baltă- înseamnă că problema asta trebuia să suporte consecinţele. Acum există multe alte metode prin care poţi „scăpa de un copil” fără să ajungi între 4 scânduri. Există adopţia, există posibilitatea ca părinţii ei să îl crească [ca o notă personală: ai mei ar fi vrut să fac un copil şi să mi-l crească ei, dar i-am refuzat spunându-le mai în glumă mai în serios că încă mai sunt copil şi că mă pot dădăci pe mine] şi multe alte soluţii. Dar să îţi iei ploada de mână ca să o duci la avort mi se pare de-a dreptul jenant. Acum tatăl îşi plânge odrasla, deşi din punctul meu de vedere numai părinte nu se poate numi.
În fine! Poate că eu nu înţeleg atitudinea părintelui, dar un chiuretaj la 15 ani ar distruge copila aia. Vă zic din proprie experinţă- cunosc femei care au avut chiuretaj şi acum se roagă şi fac înseminări artificiale numai ca să facă un copil, dar şansele sunt slabe.
Deci chiar trebuie să decidă mereu părinţii pentru copii? Dacă greşesc? Nu odraslele lor plătesc greşelele părinţilor?:-?

Anunțuri