Câ de mult aşteptam momentul în care să ies din pijamale după ora 08.00. Am deschis de dimineaţă timid ochiul cât să văd că este lumină şi eu încă sunt în pat. O bucurie de nedescris mi-a cuprins tot corpul. Acum mi-am amintit şi eu ce viaţă frumoasă şi lipsită de griji aveam în copilărie. Acum munca îmi ocupă tot timpul, iar singurele momente de libertate sunt cele de miercuri când merg la film şi timp de câteva ore uit că a doua zi o iau de la capăt.
Mi-e atât de dor de acele zile, dar o dată cu maturitatea vin şi responsabilităţile. Nu mai puteam…sau mai bine spus nu mai suportam să fiu o povară pentru părinţii mei. Nu îmi plac responsabilităţile care atârnă acum de umerii mei, dar fie că vreau, fie că nu vreau anii de liceu s-au dus demult.
Acum mă bucur de câteva zile libere, de câteva zile în care o să stau în pijamale până la 12 fără să am vreo mustrare de conştiinţă.

Anunțuri