Desigur că titlul este oarecum ironic având în vedere că îl ultima vreme abia dacă am avut timp de mine. Sinceră să fiu nu mă aşteptam ca timpul liber după angajare să scadă dramatic. Mi-e dor de zilele în care mă trezeam la 12.00, de zilele în care stăteam numai în pijamale, în pat şi uitându-mă la filme toată ziua. Acum mă trezesc de dimineaţă, plec la muncă şi ajung la prânz poate chiar seara ruptă de oboseală, plictisită, sictirită…vai de capul meu. Îmi ignor prietenii, îmi ignor familia, îmi ignor organismul. Abia aştept ca în luna august să plec cu Raluca la mare să stăm câteva zile cu creierii la prăjit şi să ne odihnim cât mai mult.
Zilele trecute am avut o tentativă să îmi programez o zi pentru tuns. Am eşuat lamentabil. În zilele în care nu sunt la muncă dorm şi o ieşire de vreo 3 ore din casă este un chin prea mare pentru mine. Am ajuns să îmi programez inclusiv mesele…nu de alta, dar mi s-a mai întâmplat ca din cauza muncii să uit să mănânc şi să mă trezesc cu o durere de stomac insuportabilă. Groaznic!
Acum mă rog ca în zilele libere să apuc să îmi regăsesc odihna de altă fată.
E „naşpa” să fii matur! Ai prea multe responsabilităţi. Bleac!

Anunțuri