Zilele trecute mă întreba cineva de ce nu mai păstrez legătura cu exii. I-am explicat că în primul rând eu în iubit văd un prieten foarte bun căruia îi pot spune totul. În momentul în care apar probleme de comunicare în relaţie automat că relaţia de „prietenie” se răceşte. Dacă nu putem fi prieteni de ce să fim iubiţi? Slabe şanse în această situaţie.
Nu regret câtuşi de puţin că am rupt orice legătură cu ei. Nu văd ce rost ar mai avea: trrecutul este trecut şi rămâne în urma mea…nu văd de ce să meargă cot la cot cu mine în prezent şi viitor.
Am multe amintiri de la ei, dar majoritatea stau prăfuite în locuri nesemnificative. Dacă oamenii ăia mai merită ceva atunci le arăt acest lucru…în caz contrar…şterg inclusiv pozele.
Aceeaşi persoană mă întreba de ce iau măsuri atât de drastice…şi că drăguţ din partea mea ar fi să am numai amintiri frumoase în ceea ce priveşte persoana în cauză. EEEEHHHEEEE!!! Mult! Eu nu pot să reţin amintirle frumoase. Nu când omul ăla mă face să plâng, să mă simt singură şi abandonată. M-ai făcut să plâng? Ai ieşit din viaţa şi din inima. Simplu!
Spre fericirea mea am un buton numit: ERASE care şterge tot ce înseamnă ex.
Este frumos ce fac? DA! Cine nu mă preţuieşte nu are ce face în amintirile mele. Simplu ca „bună ziua!”, nu?

Anunțuri