Stau şi mă gândesc dacă nu cumva sunt setată să iau deciziile cele mai greşite. Dintre x şi y eu mereu o să aleg z pentru simplul fapt că este mai simplu, mai comod şi sigur o să dau greş.
Totuşi am o oarecare problemă la alegerea atitudinii în anumite momente. Am prostul obicei, aşa cum spune şi muter, să îmi scot colţii când simt că nu îmi convine ceva. Clasic! De mult prea multe ori am reacţionat în cele mai neadecvate moduri şiam avut de pierdut…mult de pe urma reacţiei mele.
Dar nu mă pot schimba. Prietenii mei mă ştiu drept o persoană impulsivă care mereu spune lucrurilor pe nume într-un mod deloc elegant. Acum curiozitatea mea se naşte dintr-o întrebare firească: de ce nu mă schimb dacă ştiu că o asemenea atitudine îmi face de cele mai multe ori rău? Pentru că asta sunt eu. Asta mă defineşte. Nu aş mai fi eu dacă aş sta să analizez înainte fiecare situaţie, fiecare cuvinţel şi fiecare moment. Nu îmi place să fiu eu aia matură. Vreau să greşesc, să îmi cer scuze şi apoi să analizez situaţia. Toţi oamenii din viaţa mea mă acceptă aşa pentru că mă cunosc şi sunt şi ei conştienţi de faptul că nu pot schimba ceva definitoriu din Cire.
Regret, regret foarte mult că aşa am pierdut mulţi oameni din viaţa mea pentru simplul fapt că nu au acceptat situaţia asta, dar am jurat că nu o să mă mai schimb pentru nimeni. Nu după câte s-a u întâmpla în viaţa asta. O singură persoană are dreptul de a-mi cere să mă schimb şi aia sunt EU. Eu decid cum să fiu, cum să mă port, cum să îmi conduc viaţa. Nu părinţii, nu fratele, nu iubitul, nu prietenii, nu societatea.
Simplu,nu?

Anunțuri