Ne învârtim uneori în jurul unor aşa zise probleme şi uităm să ne bucurăm de viaţă. M-am săturat, m-am plictisit de atâta tragedie, de atâta teatru ieftin. Am văzut oameni care se ţin cu dinţii de singura problemă care îi face să îşi plângă de milă. Am întâlnit prea mulţi oameni care fac o tragedie din orice. Este o adevărată artă să nu pleci fruntea în faţa greutăţilor…sau cel puţin aşa consideră ei. Este mult mai simplu să înveţi să nu pleci fruntea decât să mergi pe bicicletă. Este mult mai simplu să râzi în faţa vieţii decât să munceşti pentru un salariu de nimic. Totul este să îţi doreşti, să simţi nevoia de a fi fericit de dimineaţă şi până seara, de luni şi până duminică, din ianuarie şi până în decembrie.
Când o să învăţăm să nu mai facem o tragedie din tot? Sunt curioasă câţi oameni mai ştiu să zâmbească doar pentru că este luni?

Anunțuri