Când am început cu blogul mă gândeam numai la floricele roz, la oamenii care mă citesc din plăcere, la inexistenţa unor gică contra. OH! Doamne! Cât am putut să mă îmşel. Mereu se găseşte câte unu’ care să comenteze, care să mă critice. Nu mă deranjează acest lucru [că primesc şi critici], dar ele nu sunt constructive. Îmi spun „lasă-te de blog” şi atât. De ce?! Întotdeauna există un buton care închide pagina blogului meu. Nu vă obligă nimeni să mă citiţi. Şi nu vă obligă nimeni să comentaţi.
Am avut multe păreri contra la ceea ce scriam, dar erau formulate politicos. Aşa nu văd de ce să mă deranjeze. Eşti om cu mine, sunt şi eu om cu tine.
Ce mă deranjează cel mai mult? Oamenii care pe o parte mă înjură şi pe cealaltă parte „suntem preteni de cataramă”. Regulile jocului sunt următoarele: ai o şansă să te porţi frumos. Nu te porţi? Dispari de pe blog. Nu îţi convine? Nasol! Poţi oricând uita linkul către blog. Nu te oblig să dai click zilnic pe el.
Mi-am încheiat pledoaria. Şi sper, pentru ultima oară, că s-a înţeles.

Anunțuri