Cum stăteam eu aşa cuminte în casă am început să aud nişte zgomote cam ciudate.
Iniţial am crezut că a venit fratele meu acasă şi umblă la uşă. Nu! Nu era el.
Zgomotul persista.
Speriată am luat sprayul şi o riglă [să mor de ştiu de ce am luat rigla].
Şi am ieşit nervoasă din cameră aprinzând becul pe hol.
Am rămas mască: era maşina de spălat. Uitasem că o pornisem să spele nişte haine şi se loveau nasturii de gemuleţul ei.
Am înjurat în gând şi m-am întors în cameră.
Încep să devin paranoia.

Anunțuri