Mereu am fost adepta alegerilor cu rezultat mai bun. Şi printre ele se află şi plecatul din ţară. Mă uit la finii mei care de…11 ani sunt plecaţi din ţară. Acolo unde sunt au relizat de 10 ori mai multe de câte ar fi realizat aici. Mama lui, adică mătuşa mea suferă după ei că vai copilaşii. NU! Este o gândire greşită. Ar trebui să te bucuri că sunt sănătoşi şi că s-au realizat…chiar şi departe de casă.
Mereu am fost de părere că poţi numi casă locul unde te simţi împlinit din toate punctele de vedere. Şi la mine rromânia nu este casa visurilor.
Revenind la subiect. Finii mei au ales varianta mai grea: au renunţat la tot aici tocmai pentru a oferi un trai şi un viitor decent copiilor.
Acum, după 11 ani şi-au cumpărat casă, 2 maşini, au vizitat toată Europa, ies săptămânal la grătar şi cel mai important: au doi băieţi sănătoşi.
Ce ar fi făcut aici? Nimic! Munceau pe un salariu de nimic, stăteau într-un apartament cu o cameră şi mătuşa mea le gătea.
Regret că pe cel de-al doilea lor fiu nu îl cunosc decât din poze, că pe băiatul cel mare l-am văzut o singură dată şi că nu vorbim decât de sărbători, dar…mă bucur că au făcut ceva cu viaţa lor.
Am verişori care în Galaţi stau la 10 minute de mine. Nu i-am mai văzut de vreo 3 ani. Pe lângă faptul că timpul lor este preţios- munca lor ajunge să semene cu sclavia au şi copii. Alt timp, alţi bani. Distanţa nu are nicio influenţă asupra relaţiilor dintre oameni. Rar influenţează. Acum banii distrug prietenii, familii, vieţi.

Anunțuri