Am ajuns la concluzia asta în clipa în care m-am angajat. Nu mai am timp ca în trecut să ies, să petrec, să mă distrez. Acum trag cu dinţii de fiecare minuţel liber. Ştiu că nu am un program atât de aglomerat, dar munca şi drumul până la muncă mă obosesc enorm.
Zilele trecute m-am supărat pe o prietenă care m-a lăsat să îi aştept telefonul o zi întreagă. Finalul? Duminica mea s-a dus de râpă. Este a doua şi ultima oară când îmi face asta.
Alţii se supără că nu mai am timp de ei, că îi ignor, că acum nu îi mai bag în seamă, că prefer să ies cu colegii de muncă, etc. Le-am explicat că nu am cum să mă împart în 100. Sâmbăta şi duminica ies cu cea mai mare plăcere cu ei, putem vorbi la telefon sau pe messenger, dar cam atât. Nu îmi mai permit să pierd nopţile. A doua bubă ar fi stomacul care nu mă lasă să îmi mai fac de cap atenţionându-mă cu nişte dureri incredibile.
Îmi pare rău că unii nu vor să înţeleagă că este timpul să se maturizeze, că nu pot sta pe banii părinţilor, că în perioada asta orice loc de muncă este raiul pe pământ şi în timp ce alţii freacă menta eu îmi caut un al doilea loc de muncă.

Anunțuri