By P

P: în primul mulţumesc că ţi-ai făcut timp să mă primeşti.
Nietzsche: cu mare plăcere.
P: ce se întâmplă?
Nietzsche: ce se întâmplă cu ce?
P: cu blogul. Văd că îl ignori sau ai tendinţa să îl ignori.
Nietzsche: tu vorbeşti? Raluca ţi-a acordat dreptul de a scrie şi nu profiţi de asta.
P: timpul este de vină.
Nietzsche: am înţeles. Nu se întâmplă nimic. De fapt, blogul se închide. Nu mă întreba pentru câtă vreme închidem prăvălia, dar o închidem.
P: de ce?
Nietzsche: de ce nu?
[râde]
Nietzsche: am ajuns la concluzia că nu mai avem ce să scriem. Nu mai avem de ce să ne luăm de non-valorile din lumea asta. Nu o să schimbăm cu nimic că suntem cârcotaşi sau că ne dăm cu părerea.
P: şi cititorii?
Nietzsche: cititorii trebuie să înţeleagă că avem nevoie de asta. Ne-am expus atât de mult vieţile în mediul ăsta online încât a ajuns să ne sperie realitatea.
P: regreţi?
Nietzsche: dacă regret pasul ăsta?
P: exact!
Nietzsche: da! Încă nu este nimic bătut în cuie, dar în ultimele două zile am stat şi ne-am gândit dacă mai merită să te faci cunoscut aşa.
P: există vreo şansă să te răzgândeşti?
Nietzsche: da! Am mai avut 3 tentative până acum să renunţăm la blog şi nu am făcut-o. Nici de această dată nu exclud posibilitatea unei răzgândiri.
P: şi atunci?
Nietzsche: vrem să luăm o pauză, să regândim blogul, să îl facem mai puţin personal şi mai mult comercial. Ideile personale ne-au adus multe injurii în mediul online, dar şi multe lacrimi în realitate [aici vorbea în special de Raluca].
P: ce vrei să faci cât lipseşti?
Nietzsche: să îmi regândesc viaţa. Să o iau de la zero cu totul. Cum am mai auzit şi din gura unora am multe frustrări de care cu greu reuşesc să mă desprind. Am nevoie de timpul ăsta ca să mă gândesc ce vreau de fapt.
P: blogul cui i-l laşi?
Nietzsche: ţie!
P: de ce?
Nietzsche: este chiar atât de nasol?
P: nu! Dar speram să îl laşi cuiva care o să scrie mai des.
Nietzsche: dacă avem încredere în tine înseamnă că tu meriţi. Totul este să îţi doreşti şi tu să îl îngrijeşti.
P: 🙂 desigur.
Nietzsche: alte întrebări?
P: nu ai o dată exactă când vei reintra în viaţa literelor de pe tastatură?
Nietzsche: nu! După cum am mai spus avem nevoie de pauza asta. Este o pauza mai mult psihică decât fizică. Dacă oboseala asta o să dispară mai repede decât speram o să aflaţi. Până atunci Nietzsche şi Raluca o să stea departe de toate astea.
P: pe Raluca nu am întrebat-o nimic. O pot întreba?
Nietzsche: Raluca momentan refuză orice înseamnă contact uman. Este mai obosită decât mine şi nu vrea să interacţioneze decât cu perna…femeile!
P: merci de interviu!
Nietzsche: să trăieşti! Şi nu uita: de mâine tu eşti şeful pe proprietatea: candvaundevacumva

Anunțuri