Mă uitam într-una din zilele astea la o emisiune şi se certau ăştia pentru ridicarea unei catedrale. Că noi nu avem şi că trebuie! De ce trebuie?
În fine! Să presupunem că este o obligaţie să ridici un altar şi să te rogi acolo şi mai ales că trebuie să distrugi un parc pentru asta. O creaţie în plus sau o creaţie în minus nu este aşa de important. Corect?
Bun! Revenind la subiect. Buba este alta: că vor să ia 400 de milioane de euro din bugetul statului pentru a construi asta. POFTIM?! Păi să îmi fie cu iertare, dar în condiţiile în care avem peste 700.000 de şomeri chiar ne permitem să dăm sute de milioane pe religie?
Ştiu că nu sunt cea mai credincioasă persoană de pe planetă şi că mereu o să fiu împotriva unor astfel de acţiuni, dar consider că acum sunt cât se poate de obiectivă.
De ce nu fac apel la donaţii?
Culmea a fost răspunsul unui invitat: să se dea o taxă de 20 de euro [ce e mult?!] de persoană şi aşa se ridică şi asta. Să mori tu?! Păi şi normal: taxă pe sex, taxă pe fericire, taxă pe religie.
Dar cel mai mult mă enervau 2 dintre invitaţi care susţineau în sus şi în jos cât de mult contează pentru poporul român creştin o asemenea catedrală. Să mori tu?! De ce trebuie? Unde scrie că trebuie să distrugi un parc pentru ca 10 preoţi libidinoşi? Mă enervează că moşii şi babele sunt singurii care alcătuiesc „poporul român”, că restul sunt ignoraţi. Întrebaţi un şomer cu 2 copii dacă este de acord să plătească statul 400 de milioane de euro să ridice o biserică în loc să îi ofere lui un loc de muncă. Întrebaţi un student care abia a terminat o facultate şi nu îl angajează nimeni dacă este mulţumit de acest „trebuie construită o catedrală”.
Şi apoi o să mai vedem noi dacă TREBUIE să construiţi o catedrală.

Anunțuri