Cât este de ciudat când te trezeşti şi spui: de azi nu mai caut nimic, nu mai am nici aşteptări, nici dorinţe, nici vise.
Cât este de ciudat să te trezeşti într-o zi numai tu, fără gânduri, imaginaţie, speranţele din trecut.
M-amuzam pentru că mereu am fugit de starea asta şi acum că a ajuns parcă am îmbrăţişat-o involuntar. Cred că mă atrage atât de mult starea asta încât am uitat motivele pentru care am fugit atât de des de ea.
Nu ştiu la ce să mă aştept, la ce să mă mai aştept, dar îmi place teribil liniştea pe care mi-o conferă. Cred că sufletul meu a îmbătrânit atât de mult încât îşi caută pur şi simplu un loc cât mai simplu, o pajişte cu iarbă udă, un şezlong pe jumătate în apă, un hamac la umbra unor tei.
Azi, după 24 de ani de căutări, pot spune: sunt mulţumită de mine şi cu mine.

Anunțuri