Nu ştiu dacă voi aţi observat, dar atât moşii cât şi babele consideră că dacă sunt mai în vârstă decât noi automat merită şi mai mult respect decât noi. După părerea mea această opinie este cât se poate de greşită. Mi s-a întâmpla de foarte multe ori să mă cert cu babele la metrou că nu le acord respctul cuvenit şi că îi lovesc. Mais pardon: dar dacă stai ca vita în faţa uşii de la metrou aşteptând să te arunci pe primul scaun liber automat că o să întru ca nesimţita în tine. Acum doi ani lăsam babele să intre în metrou şi apoi să ies eu… asta până m-a lovit o cretină cu cotul în sân. În viaţa mea nu am înjurat cât am înjurat-o pe aia. De atunci sunt şi eu complet nesimţită şi dau câte un cot babei care nu se dă la o parte.
Acum câteva zile o babă nu m-a lăsat să cobor sub pretextul că ea nu se dă la o parte să lase o needucată ca mine să treacă. Să turbez de nervi. I-am explicat că este aglomerat şi că ea ar avea posibilitatea să se dea 10 centimetri mai la dreapta ca să pot trece şi eu. Frate nu s-a dat la o parte. I-am zis că până nu trece aglomeraţia nu am cum să mă dau la o parte să îi dau ei voie să treacă. Nici vorbă să înţeleagă asta. A început să îmi ţină teoria chibritului că tineretul e nesimţit bla bla bla. Eu mi-am pus câştile în urechi, am dat muzica tare şi am lăsat-o să debiteze de nebună singură. Când s-a mai eliberat…am trecut atât de aproape de ea încât mi-am permis să îi dau un ghionte. A făcut baba o faţă. Ştiu! Sunt nesimţită la faza asta, dar eram şi aşa foarte obosită, iar toanele babei au cam umplut paharul.
În fine! Revenim la subiect!
De unde şi până unde trebuie să ajung eu să respect toţi moşii şi toate babele? Că sunt trecuţi prin viaţă sau …de ce?
Eu respect NUMAI oamenii care au legătură directă cu mine. Restul? Să le fie de bine!
Am învăţat să nu mai cedez locul pentru că duduile sunt prea ciufute şi prea cu nasul pe sus să îmi mulţumească deşi eu vin de la muncă, nu de la plimbat prin parc, am învăţat să lovesc baba care stă ca idioata în faţa uşii de la metrou, să nu le mai ţin uşa deschisă şi multe alte lucrurile.
Când bătrânii o să înveţe să ne respecte şi să nu ne mai frece la cap cu „tineretul din ziua de azi este de o nesimţire de nedescris” atunci o să îi respect şi eu. Consider că nu sunt cu nimic mai prejos decât ei şi că acelaşi respect pe care le ofeream lor ar trebui să primesc şi eu.
Nu îmi pasă că ai 70 de ani, că ai prins 10 războaie, că eşti văduvă, că x, că y. Nu mă impresionează câtuşi de puţin. Respectul se câştigă şi cu un asemenea comportament al generaţiei a treia respectul sigur nu îşi are locul.

Anunțuri