Nu vorbesc de cei care au un scop nobil în viaţa lor, ci de oamenii care nu renunţă la a arunca venin. Am avut de foarte multe ori neplăcerea de a fi martora unor astfel de acte de „bunătate” din partea unora. Pe deoparte mă amuză cretinismul de care dau dovadă, dar pe de altă parte mă întristează că astfel de oameni nu conştientizează faptul că devin penibili. Este un mod de a spune: cu un ochi râd şi cu unul plâng.
Este o situaţie de cele mai multe ori amuzantă pentru mine şi enervantă pentru aruncătorii de venin.
Încep să cred că devine o plăcere mai mult decât sadică…sau mă gândesc că mai nou această formă de manifestare a răutăţii a ajuns să fie un alt joc demn de jocurile olimpice. Cunosc câteva persoane care ar câştiga primul premiu fără prea multe efort.
Dragii mei vă felicit pentru dezvoltarea caracterului vostru sălbatic într-o lume presupusă ca fiind civilizată.

Anunțuri