Ieri mi s-a aprins beculeţul de o chestie. Înainte de toate trebuie să precizez: nu are nicio treabă cu viaţa mea.
Părinţii trebuie să ne decidă viitorul? Adică: ei să ne aleagă şcoala, liceul, facultatea, perechea, slujba?
Adică …de ce avem nevoie de binecuvântarea părinţilor când ne căsătorim? De ce ne ascultăm părinţii când ne spun că „nu este perechea potrivită” pentru tine deşi tu crezi altceva?
Am auzit de câteva cazuri de relaţii destrămate de părinţi…pentru că nu plăceau jumătatea fiicei/fiului lor.
Şi acum să îmi spun părerea.
În primul rând consider că persoanele care nu au curajul să lupte pentru jumătatea lor pur şi simplu nu simt dragoste adevărată. Să i-o spuneţi lui mutu că părinţii sunt motivul despărţirii voastre. Este cea mai penibilă scuză. Când iubeşti cu adevărat te lupţi şi cu morile de vând să îi iei apărarea celui/celei iubit/iubite.
De unde ştiu? Pentru că eu am fugit de acasă după ce m-am certat cu ai mei după ce i-am luat apărarea unuia dintre iubiţii mei. Ei pur şi simplu nu puteau accepta faptul că încă îi mai iau apărarea după ce mi-a făcut. Şi prietenele îl urau şi m-am certat şi cu ele fără probleme. Atâta vreme cât EI NU au trăit ceea ce am trăit eu nu au dreptul să comenteze. Când consider că omul de lângă mine merită mă cert cu toţi cei care nu acceptă relaţia noastră. Nu accept să îmi aleagă alţii iubiţii/ prietenii.
Mă bucur totuşi că ai mei au revenit cu picioarele pe pământ şi au conştientizat faptul că nu mai am 2 ani şi că pot avea şi singură grijă de mine.
DA! Nu toate relaţiile au un „happy ending”, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să le acorzi o şansă. Dacă pleci de la premisa: ai mei nu îl plac…automat că nu o să meargă.
Să nu veniţi cu scuze de genul că: mi-au zis ai mei că îmi taie fondurile, că mă reneagă, că x, că y. Scuze ieftine! Părinţii adevăraţi îşi susţin odraslele în deciziile pe care le fac, părinţii nu îşi pun copiii în situaţia de a alege, părinţii nu fac scandal ca la uşa cortului când vii acasă cu cineva deloc pe placul lor.
Dacă TU eşti fericit cu jumătatea ta şi ei se bucură pentru fericirea ta…se bucură alături de tine.
Deci dragii mei dacă nu iubiţi cu adevărat persoana de lângă voi nu ne mai aburiţi cu poveşti de genul cum că: părinţii nu ne vor împreună că eu nu o să cred o iotă din ce spuneţi.

Anunțuri