By P



Cred că sunt singurul care a făcut spume când am văzut ultimul articol al Ralucăi. Am sunat-o să o strangulez prin telefon pentru tâmpenia pe care vrea să o facă. Desigur că mi-a dat un răspuns din ăla de copilă „nebătută la timp”.
După ce ne-am văzut i-am zis să termine cu fiţele astea de ploadă alintată prea mult de către părinţi [nu că nu ar fi deja :)) – o să mi-o iau rău de tot de la ea-asta e clar!], dar se pare că tot nu vrea să înţeleagă. Când te cerţi cu cineva sau nu îţi convine ceva nu îţi iei jucărioarele să pleci. Nu mai ai doi ani să reacţionezi aşa. A avut reacţia la care mă şi aşteptam: s-a supărat că nu o susţin şi că nu îi dau dreptate. Nu îi dau. Pentru simplul motiv că a reacţionat total neadecvat pentru vârsta pe care se presupune că ar avea-o. Dacă tu la 24 de ani încă te mai porţi ca un ţânc şi ai ieşiri de genu: nu mă mai joc că eşti rău…Nu mă apuc să îi ţin lecţii de moralitate pentru simpla scuză că nu îmi place să o fac pe atotştiutorul. Ştiu şi i-am şi spus că atunci când iei o decizie bună ar trebui să te simţi bine, dar ea nu se simţea mai bine. Arăta deplorabil, neîngrijită, nedormită, vai de steaua ei. Nu aşa arată o persoană mulţumită de deciziile pe care le-a luat. Singurul lucru nasol în toată ecuaţia asta este că degeaba îi explic toate astea dacă ea nu vrea să le înţeleagă şi să le accepte. Până una alta a rămas la fel de încăpăţânată ca şi până acum. Am făcut tot ce mi-a stat în putere să o conving să nu renunţe la ideile ei. Am pus-o să promite că o să se gândească mai bine dacă într-adevăr merită să renunţe la scris şi la „comunitatea” pe care din câte văd şi-a creat-o. Dar până nu învaţă să gândească la rece toate lucrurile care se întâmplă în acest moment tare îmi este că nu o să mai existe acest blog…şi că pe viitor o să regrete- ca de fiecare dată.

Anunțuri