De când mă ştiu am considerat că sunt o persoană deschisă la minte sau cel puţin în privinţa unor anumite lucruri. Totuşi sunt unele lucruri care …mă depăşesc.
Am văzut de curând o emisiune despre subiectele tabu. Ce înseamnă aceste subiecte tabu: modificări ale organismului, tatuaje şi implantări de coarne, tăiatul limbii în două şi pictatul corneei, piercinguri şi corsetul.
Hai să le luăm pe rând:
1. modificări ale organismului.
Pe mine frica de operaţii sau mai bine spus frica de instrumente medicale m-a ţinut mereu departe de ideea de a-mi modifica în vreun fel organismul. Şi când aud de astfel de modificări mă gândesc la operaţii estetice. Sunt împotriva lor sau…poate că sunt câteva cazuri în care aş accepta: am văzut un caz cu o tipă care avea sănii exagerat de mari şi a decis să şi-i micşoreze în condiţiile în care medicii i-au explicat faptul că greutatea sânilor afectează coloana vertebrală. În acest caz da, aş accepta.
Vă rog să nu confundaţi operaţiile estetice de dragul unui moft cu cele care chiar sunt necesare- mutilări.
Pentru mine operaţiile estetice sunt doar un moft, o fiţă, o decizie a unui om care nu a „cântărit” bine situaţia.
2. tatuaje şi implantări de coarne.
Eu am un singur tatuaj şi din păcate/ fericire am renunţat la ideea de a mi le mai face şi pe celelalte. Consider că unul şi bun este mai mult decât suficient. Daaaaaaar când ajungi să îţi tatuezi tot corpul deja mi se pare o artă dusă la extrem. Într-adevăr un tatuaj nu te face mai deştept sau mai prost, dar te face să te diferenţiezi de ceilalţi şi asta înseamnă automat că eşti diferit. Nu ştiu cât este de corectă această mentalitate, dar tind să cred că şi eu o am: mereu o să privesc puţin mai…altfel un om tatuat din cap până în picioare. Să fie o greşeală…tot ce este posibil, dar îmi menţin opinia cum că totul are o limită.
După cum vă spuneam la emisiunea respectivă o parte din „subiecţi” aveau implantate nişte coarne. La alţii am văzut mutilată buza şi făcută ca la feline şi implantate mustăţi. Deja această schimbare mi se pare de-a dreptul hidoasă. Înţeleg că vrei să ieşi în evidenţă într-un mod cât mai original, dar…modalitatea este mult prea brutală şi înfiorătoare.
3. tăiatul limbii în două.
Cu mâna pe inimă recunosc că mi se pare cel mai scârbos lucru văzut vreodată. Şi involuntar mă face să mă gândesc la bau-bau-ul despre care îmi vorbea mama când eram mică.
Iar de ochii tatuaţi- adică să îţi vopseşti corneea…nici nu vreau să discut.
4. piercinguri.
Am 8 piercinguri. 7 în urechi şi cel din nas. Cele din urechi le am de mai bine de 8 ani, iar cel din nas a împlinit un an în această vară. Până acum cerceii din urechi au fost obervaţi de …foarte puţini oameni- mai ales că port părul lăsat pe spate şi rar prins. Cel din nas…na! Nu am cum să îmi deşurubez nasul şi să mi-l scot. Nu regret că mi l-am făcut şi nici nu am în planul de viitor să renunţ la el. Este ceva personal şi ceva la care ţin foarte mult- are o valoare sentimentală din cauza mai multor factori despre care nu vreau să vorbesc acum sau vreodată.
Acum că am închis subiectul cu câţi cercei am eu revenim la emisiune. Era o tipă care avea peste 100 şi ceva de piercinguri. Peste tot- inclusiv la cot. Şi tipa deja era trecută de prima, chiar şi de a doua tinereţe. WOW!!!!! Deja este prea mult pentru mine. Şi spun asta pentru că ştiu că la un moment dat o să renunţ la cerceii suplimentari. Dar totuşi: 100 şi ceva de cercei? Este un lucru pe care cu greu îl pot înţelege. Femeia aia cum doarme? Cum se spală? Cum se schimbă? Deja nu mai este practic, deja nu mai ai libertatea de mişcare ca în trecut…părerea mea.
5. corsetul.
Ultimul caz prezentat era al unei tipe de 71 de ani care purta corset de la 40 de ani. Avea 38 de cm în talie. Am rămas şocată şi dezgustată în acelaşi timp de formele tipei. Moda devine ceva dus la extrem, iar corsetul este o dovadă clară a acestui lucru. Nu pot pricepe-poate am eu piticii prea speciali la cap şi de asta nu înţeleg- cum poţi considera atrăgător un asemenea corp deformat. Pu şi simplu depăşeşte puterea mea de înţelegere.
Tipa spunea ceva de genul cum că „femeile trecute de 40 de ani încep să se îngraşe, iar eu nu am vrut asta”. BUN! Nu vrei să accepţi faptul că îmbătrâneşti, dar să alegi calea cea mai…”simplă” mi se pare doar o laşitate din partea ei.
În trecut foarte multe femei mureau din cauza corsetului, asta ca să nu mai spun de numărul ridicat de avorturi cauzate din acelaşi motiv. Merită? Merită să te mândreşti că ai în talie 38 şi ficatul e la stomac, stomacul…la inimă şi inima…ajutor că nu are loc.
Soţul ei spunea că i se pare atât de sexy nevasta lui de când poartă corset încât a început să o ajute să se îmbrace…
Şi o altă chestie pe care am observat-o: numai cu corsetul pe ea tipa arăta ODIOS! Nişte sâni ridicaţi până la gât- sâni de mamaie [deja mi-e rău], iar jos, la şolduri era o chestie rotundă plină cu carne. Gândiţi-vă la un 8. Aşa arăta tipa. Înfiorător! Scârbos şi deloc estetic.

BUUUNNN!!! Acum că v-am stricat pofta de mâncare să vă mai spun şi ceva…aşa ca de concluzie: pentru mine oamenii ăştia au nişte probleme la „pisic” [psihic]. Probleme mari. Să ajungi să te mutilezi pentru o plăcere mi se pare o mare problemă la bibilică. Niciun om sănătos la cap nu şi-ar face lucrurile pe care cei menţionaţi mai sus şi le-au făcut. Într-adevăr îmi vin în minte întrebările: ce înseamnă normal? Dar sănătos la cap? Dar consider, ca o egoistă ce sunt, că astfel de lucruri în ochii mei sunt creaţii ale unor minţi bolnave. Pe undeva pe acolo nişte legături ale neuronilor s-au defectat de tot.
Îmi pare rău dacă sunt considerată ca fiind o persoană cu o mentalitate învechită, dar consider că totul are o limită şi că oamenii ăia au încălcat-o demult.

Anunțuri