V-am spus cât de mult urăsc să iau unele decizii? De fapt urăsc să iau decizii în general. Aş da orice să existe un aparat sau un roboţel care să ia deciziile pentru mine. Cred că frica de a suporta consecinţele mă determină să gândesc aşa.
Şi cică ar trebui să fiu matură…ha ha ha! Dacă ştiam că maturitatea este atât de dificilă probabil că nu aş mai fi vrut să cresc niciodată. Este prea greu, cel puţin pentru mine. Nu îmi mai place, dar din păcate nu mai pot să îmi iau jucărioarele şi să plec. Urăsc să iau anumite decizii- cu privire la orice. De ce? Mă enervează că nimeni nu mi-a spus că o dată cu creşterea atât în ani cât şi în gândire apar şi nişte responsabilităţi mai mari. CÂH!
DA!!!! Sunt perfect conştientă că acum mă port ca un copchil prea răsfăţat de părinţi, dar…cică aşa sunt.
Şi ştiţi ce este mai crunt? Cel puţin pentru mine? Că ştiu răspunsurile la toate întrebările astea şi îmi este frică să le spun cu voce tare. Pentru că nu îmi plac atât de mult pe cât credeam…
Cine a spus că viaţa e nedreaptă a avut maaaaaaaaaaaaaaare dreptate.

Anunțuri