Eu am o problemă foaaarte mare cu oamenii care bat animalele. Şi când mă refer la bătaie mă refer la cea din plăcere.
Nu pot înţelege cum ai suflet să dai într-un biet animal care nu este capabil să se poată apăra în faţa ta. Nu concep ideea de a omorî un animal doar ca te face să te simţi „împlinit”.
Descartes susţinea că omul este o fiinţă raţională. Probabil că el nu se gândea şi la viitor. Astfel nu ar mai fi susţinut acest lucru. În secolul XXI oamenii nu mai sunt deloc fiinţe raţionale.
Vedeam un clip cum un redus mintal- îmi pare rău, dar altfel nu am cum să îl numesc- a aruncat un căţel de pe un pod susţinând „şi câinii pot zbura”. Auzeam cum schelălăia parcă lipsit de puteri acel biet căţel şi în secunda doi am simţit nevoia să aplic legile de la musulmani. Să îl omor pe ăla cu pietre. Urăsc violenţa şi consider, după cum susţine şi Murphy, că este ultimul refugiu al incompetenţei umane….dar ĂLA nu este om şi prin urmare nu merită să mă port ca atare.
Cum să fii capabil să faci aşa ceva, să râzi şi mai grav să te mândreşti cu o asemenea ispravă. Cât de redus mintal trebuie să fii să ai satisfacţie în fapta ta?
Un alt filmuleţ la care am încercat să mă uit a fost cu acea pisică din scara blocului…mă jur că nu am rezistat decât 3 secunde să văd. Cum se poate să se întâmple aşa ceva? Eu nu concep să lovesc un animal doar ca să mă simt mai…şmecheră.
Dacă eşti debil mintal şi un „freacă menta pe banii părinţilor” numai aşa ceva te face să te simţi important…că în rest…sigur stai prost la capitolul înzestrare intelectuală.
O să îmi spuneţi: păi ce eşti vegetariană de comentezi aşa ceva? Nu, nu sunt. Nu am voie să fiu. Am fost o jumătate de an până am ajuns în spital şi medicul mi-a interzis să nu mai am în alimentaţie carne. Nu este o plăcere pentru mine să ştiu că mănânc ceea ce a fost cândva o fiinţă…şi tocmai din acest motiv încerc să mănânc cât mai rar carne.
Şi totuşi oamenii ăia ce scuze au de se poartă aşa?

Anunțuri