BOOOOOONNNN!!!!!!!!!Hai să deschid un subiect puţin cam răutăcios dacă pot spune aşa. Am văzut acum câteva seri un reportaj despre nişte „puţe blegi” care au murit în urma unui accident de maşină. Motivul? Hai hai hai! Cu toţii în cor: VITEZAAAA!!!!
Desigur că prietenii lui îl bocesc şi vai săracul a murit prea tănăr. Nu este nici primul şi nici ultimul caz de acest gen în care ajung să mă cert cu anumite persoane. Acum un an m-am certat aproape la cuţite cu un „preten” a cărui „tovarăş” îi murise în accident de motocicletă. Cât avea la oră? Foarte mult…cu foarte mult peste limita legală. De ce îl plângi? A fost vina lui.
Mămica şi cu tăticu când i-au dat pe mână un astfel de sicriu ambulant trebuiau să îl educe înainte. Dacă plodul nu conştientiza faptul că un merţan se strică la un impact cu un stâlp deja nu mai este problema părinţilor.
Eu am un principiu: nu mă urc în maşina amicilor pe care îi ştiu vitezomani. Pur şi simplu NU MĂ URC! Prefer să merg pe jos/cu trenul/ să stau acasă decât să ştiu că viaţa MEA depinde de aptitudinile de şofer ale unei persoane. Şi pe lângă toate acestea îmi pun centura…orice ar fi am centura. Când am mutat ultimele lucruri de la apartament am mers cu un taximetrist care mi-a spus cu nonşalanţă: dar nu este nevoie să îţi pui centura. Să îmi pice faţa. Cum să îmi spui aşa ceva? Eşti ţăcănit la cap?! Cum să NU port centură? Ăla este singurul lucru care ar putea să mă ţina în viaţă. În fine! Revenim la tragedia idioţilor.
Pe youtube văd destul filmuleţe cu puştani din ăştia nebătuţi la timp care au murit în accident de maşină/motocicletă. Din pură curiozitate citesc şi comentariile: vaaai ce băiat bun, ce îngeraş, ce inocent. BĂĂĂĂ mă laşi?! Omul ăla a murit de inocent ce era,nu? :)) Mă bufneşte răsul cât văd cât de inocenţi sunt unii oameni. Omul ăla s-a jucat cu focul şi s-a ars bine rău de tot.
Ştiţi de ce plâng părinţii? Pentru că se simt vinovaţi de faptul că i-au luat odraslei maşină scumpă sau motocicletă…şi nu pentru că o să le fie dor de el.
Ştiţi ce mi-au zis ai mei când le-am zis că vreau maşină? „pune mămică mâna şi munceşte să ÎŢI iei maşină! Noi te ajutăm cu maxim 30% din sumă. Restul? Te descurci.” Am fost foarte supărată pe ei pentru asta, dar după aia am stat eu şi am procesat: dacă buşesc maşina o să zic: lasă că îmi dau ei bani să o repar. Aşa dacă strâng eu bani, mă strofoc, strâng cureaua şi îmi iau maşina din banii mei o să am de 1000 de ori mai multă grijă. Nu o să uit să iau piciorul de pe acceleraţie şi …să fim serioşi acum: ideea de a merge cu viteză într-un coşciug de tablă nu prea mă încântă. Că deh!!! Cam aşa este o maşină.
Şi totuşi de ce să îi plâng pe plozii ăia care se dau mari vedete la volanul unei maşini?

Ete şi ceva interesant

Anunțuri