Nu ştiu ce am în seara asta, dar mă simt tare ciudat. Nu îmi explic motivele. Poate că ar trebui să dau vina pe durerea de cap…sau pe oboseală…şi totuşi nu sunt suficiente.
Mi-am amintit de cuvintele cuiva…”tu nu eşti fericită, nu eşti atât de fericită pe cât credeam…” Chiar stăteam şi mă gândeam de câte ori am mai zâmbit sincer zilele, săptămânile…lunile astea. De puţine ori, de prea puţine ori. Nu încerc să caut problema şi sp o rezolv…sunt mult prea comodă ca să mai fac asta. Sau pur şi simplu mult prea obosită ca să mai continui „lupta” asta cu mine, cu lumea…cu timpul.

Anunțuri