De la o vreme încoace am văzut o invazie în rândul tinerilor pentru pasiunea numită fotografie. Mie sinceră să fiu mi se pare o mare pierdere de timp. Nu ai ce face? Te apuci de fotografie, îţi iei un aparat bengos care să gândească pentru tine şi te dai mare „jmecher” în rândul prietenilor cum că acum eşti mare sculă pe basculă de artist. Această discuţie am avut-o şi la reuniunea bloggerilor cu două persoane. Acum tehnologia face cea mai multă muncă, ideile din păcate nu pot fi create de aparat…că dacă ar fi fost pe aşa.
De ce pe vremea când erau aparatele alea vechi nu era aceeaşi pasiune comună? Sau când a apărut „săpuniera”? Adică hai să gândim la rece: ca să fii un fotograf bun trebuie să ştii să lucrezi şi cu un aparat din secolul trecut fără probleme, să faci nişte poze impecabile şi tot aşa. Să nu apelezi la fotoshop, la trucuri care maschează adevărata poză.
Eu sinceră să fiu nu îmi place această artă, nu m-aş chinui să o înţeleg şi nu m-aş apuca să fotografiez tot felul de chestii doar că mi se pare ceva interesant sau mai bine spus la modă.
Am zis că nu merită să te chinui să le explici celorlalţi faptul că una este să te declari fotograf şi alta este să te declari artist în fotografie. Dar na…poate că am o mentalitate greşită în această privinţă.

Anunțuri