Din fire sunt o persoană cât se poate de indiferentă în ceea ce priveşte vieţile altora. Nu mă impresionează cu nimic moartea unui om. Oricât de vedetă sau de necunoscută ar fi. Pentru simplul motiv că asta e viaţa: există un fir al „acţiunii”- te naşti ca să trăieşti şi într-un final ca să mori. Este ceva normal consider eu.
Totuşi unele persoane nu acceptă acest lucru.
Nu ştiu câţi dintre voi ştiu că Gheorghe Dinică este în stare critică la spital. Că medicii nu îi acordă şanse prea mari de supravieţuire…bla bla bla. Hai să fim serioşi: omul are 75 de ani. Cât să mai trăiască? 1000 de ani? Citeam nişte comentarii cretine pe site-ul unui ziar că vai doamneeee nu ni-l lua pe el că este o vedetă cu greutate…etc etc etc. Hai mă lăsaţi cu din astea?! Omul ăsta şi-a trăit viaţa, şi-a văzut visul împlinit. Cât vreţi să mai ducă? Îl plângeţi, dar el v-ar fi plâns pe voi? Nu mai suferiţi atât după diferite vedete sau „oameni de valoare” pentru că ei nu ar fi suferit după voi. Să i-o spuneţi lu’ Mutu [nu fotbalistul :)) ] că omului respectiv i-ar fi păsat de măcar unuia dintre voi. Oameni buni reveniţi cu picioarele pe pământ. Orice om poate fi înlocuit de un altul. Nu vă gândiţi acum că dacă moare Dinică se duce pe apa sâmbetei industria cinematografică din România sau că nu mai sunt şi alţi zeci de actori care i-ar putea locul.
Mulţi scriau la comentarii de parcă viaţa lor se baza pe sănătatea sa, că fără el viaţa lor nu ar mai fi avut rost. Mă enervează la culme oamenii care sunt incapabili să se desprindă de „mania” idolatrizării altor personaje.
Câţi din cei care se roagă pentru el au habar ce a făcut omul ăsta la viaţa lui? Eu ştiu foarte puţine şi nu mă interesează să aflu mai multe.
O altă chestie care m-a deranjat a fost când a murit Michael Jackson. MAMĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!! Parcă venise sfârşitul lumii. Haide băi mă scutiţi de treatrul ăsta ieftin? Cât timp a trăit nu l-a băgăt nimeni în seamă…cel puţin în ultimii 10 ani. Dar la final s-au făcut zeci de comemorări…şi l-au pupat atât de mult în fund încât mi se acrise. Serios oameni buni vă sfătuiesc să vă faceţi o viaţă.
Înţeleg: moare un om care a făcut ceva cu viaţa sa…aşa şi? Ce te face să crezi că viaţa unui simplu om nu este mai semnificativă pentru alţii decât ce a făcut Dinică?
M-a enervat la culme când mi-a zis cineva că : de ce eşti tu mai specială decât MJ? El măcar a făcut ceva bun, dar tu?
Şi i-am explicat: în ochii părinţilor am făcut lucruri de 1000 de ori mai bune şi mai importante decât el, în ochii unei bunici căreia i-am luat o pâine când nu avea ce mânca semnific mai mult decât MJ. Pentru mine astea sunt lucrurile care sunt cu adevărat importante. Nu că a scos 10 albume, a apărut în sute de filme sau nu mai ştiu ce chestii de acest gen.
Ne-am învăţat să idolatrizăm nişte simpli oameni şi asta nu face deloc bine…cel puţin din punctul meu de vedere.

Anunțuri