Citeam într-un ziar cum doi puşti: unul de 13 şi al doilea de 16 s-au certat pentru o ploadă. Desigur că ăla mai mare [de 16 ani] era mai „deştept” şi a scos cuţitul şi i l-a băgat direct în inimă celui de-al doilea care…şoc…a murit.
Desigur că mama criminalului a susţinut că odrasla ei este cum nu se poate mai nevinovată, că nu ar face aşa ceva…deh! Dragoste de mamă.
Acum stau şi mă gândesc dacă nu cumva ploada nu îi jucase pe cei doi pe degete…să se „dueleze” pentru ea şi să rămână cu ăla mai „jmecher”.
În fine! Nu este problema mea cum stau lucrurile în realitate. M-au surprins foarte mult comentariile cu privire la acel articol. Majoritatea o acuzau pe mamă: că are faţă de beţivancă sau că nu l-a bătut din timp, că nu l-a educat cum trebuie…bla bla bla.
Pe de o parte le dau dreptate, dar…nu în totalitate. Degeaba ai tu educaţie dacă ai o gândire de înapoiat mintal. Câţi dintre voi- şi aici fac referire la băieţi- au auzit de la mamele lor: „dacă gigel o place pe maricica a ta să nu te duci la el cu cuţitul să i-l bagi în inimă”?!
Cred că asta ţine deja de judecata ta ca persoană individuală. Părinţii mei niciodată nu mi-au spus „să nu te arunci de pe pod că sigur mori”…era o chestie logică zic eu. Nu înţeleg de ce de foarte multe ori sunt părinţii criticaţi pentru educaţia dată. Poate oamenii au încercat şi s-au străduit să facă un om bun din copilul lor, dar dacă ăla este retard…deja nu mai este vina lor.
La 16 ani într-adevăr nu ai o judecată prea matură, dar cred că eşti destul de conştient cât să realizezi că un cuţit în inimă nu poate produce decât moarte. Sau …numai prin experienţă a putut învăţa respectivul?
O altă chestie care mă surprinde este că au acuzat-o pe mama criminalului că i-a luat apărarea. Păi…după mintea mea orice mamă îşi apără progeniturile. Fie că sunt sau nu vinovaţi. Poate ar fi foarte greu pentru ea să îl dea pe mâna poliţiei, dar asta nu înseamnă că nu este dreptul ei de a-i lua apărarea.
Nu am copii, dar ştiu că dacă ar fi vreo situaţie în care să fie acuzaţi de un lucru le-aş lua apărarea. Totuşi dacă aş afla că sunt vinovaţi eu aş avea grijă să plătească pentru ceea ce au făcut.
Înţeleg că una este să spui că: băi a spart o vază nu se mai uită la TV o zi şi alta este să spui: băi a ucis un om.
Cred că o astfel de discuţie este ca un fel de cuţit cu două tăişuri. Trebuie să fii sigur pe care parte vrei să cazi. Pentru că dacă nu ai luat decizia corectă…finalul va fi o tragedie…părerea mea.

Anunțuri