Sunt perfect conştientă când mă gândesc că este fizic imposibil să mă înţeleg cu toţi viitorii mei colegi. Dar, din păcate, am şi câteva specimene pe care le-aş da numai cu capul de pereţi. De ce? Pentru simplul fapt că mi se par de-a dreptul retardate. Mai ştiu că nu sunt nici cea mai bună, coerentă şi normală fiinţă de pe planeta asta, dar respectivele persoane parcă întrec limitele bunului simţ.
Înţeleg că pentru tine este amuzant să trânteşti uşa în nas unei persoane, dar oare cât te-ai gândit când ai făcut lucrul ăsta? Probabil nu foarte mult…a se traduce în DELOC!
Mereu am fost o persoană cu simţul umorului destul de dezvoltat, dar unele glume tind să nu mai fie la fel de amuzante ca atunci când au fost făcute cu cap.
O altă chestie care mă cam sâcâie pe neuroni este atitudinea de mare „vedetă” a unora. TOŢI, dar absolut TOŢI suntem egali, fără niciun privilegiu. Dar există şi persoane care nu au aceeaşi părere ca a mea…tipic de altfel.
Per total? Colegi super, amuzanţi şi cu care ai ce să vorbeşti…ceea ce zic eu că e un lucru destul de bun.

THE END!

Anunțuri