Cum stăteam eu cuminte la interviu şi ascultam, după cum a spus tipul de la interviu Mihai, „poezioara” am avut plăcerea de a cunoaşte şi nişte oameni noi.
Toţi erau studenţi şi printre primele interviuri. Oameni şi oameni, dar am văzut nişte lucruri care m-au cam…deranjat, dacă pot spune aşa.
În primul rând: el şi ea au venit împreună la interviu. Ea a fost respinsă după prima probă, el nu. După vreo oră, după ce am terminat şi a doua probă vine tipul la Mihai şi îi spune că prietena sa nu mai are chef să îl aştepte aşa că l-a rugat să abandoneze interviul. Tipul cuminte a ascultat-o şi a renunţat. Ciudat e că tipul era printre favoriţi,dar na…ata ete.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că mulţi au renunţat pentru că aveau mult prea multe responsabilităţi, iar salariul nu era de peste 20 de milioane. Ştiu că este greu ca să ai multe responsabilităţi şi un salariu deloc de director, dar decât să stau acasă…mai bine nu.
M-am enervat să văd oameni care fug de muncă, m-am enervat să văd oameni care să spună: „bă…au ai mei bani, deeci nu mă interesează aşa de mult postul”. De ce vii atunci dacă mami şi cu tati au bani şi te pot ţine până la 100 de ani? De ce îţi strici timpul pe un interviu când ai putea să stai la salon.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că încă mai sunt oameni care nu ştiu să folosească un calculator…un tânăr de 20 şi ceva de ani nu ştie să folosească word-ul sau excel? Dumnezeule mare!
Per total? Mă bucur că am fost prima selectată după terminarea interviului şi că în sfârşit o să scap din punct de vedere financiar de mămica şi de tăticu.

Anunțuri