Mi s-a întâmplat să mai intre câte unul, altu pe messenger şi să îmi propună un schimb de link-uri. Am acceptat de fiecare dată pentru simplul motiv că nu văd mare pagubă să am în blogroll încă o persoană.
Recunosc cu mâna pe inimă că nu îi citesc zilnic pe cei din lista mea, dar asta nu înseamnă că regret că am ocazia să cunosc ideile altor persoane.
Totuşi mi s-a întâmplat ca să mi se ceară un schimb de link şi după nici o lună să observ că individul mă ştersese fără să mă anunţe. Am citit după „regulile” impuse de acesta pentru un schimb de linkuri. Mi s-a părut puţin cam…hmmm…cum să mă exprim? Cam parşiv la acest capitol: păi stai să înţeleg: te crezi Arhi/ VisUrât/Zoso să îmi ceri un număr de 100 de vizitatori unici?!
Mi se pare nesimţire. PUNCT!
Nu cer acum să mă bage din nou în lista sa pentru că nu vreau să am de a face cu astfel de oameni dotaţi cu o nesimţire de nedescris.
Mereu se întâmplă ca ajuns în „top” să ai pretenţii de vedetă de carton. Sunt curioasă câţi din cei care se cred are sculă pe basculă mai au năsucul la nivelul „oamenilor de rând”.
Dragii mei ipocriţi să vă amintesc că sunteţi oameni ca şi mine şi ca oricare altă persoană? Sau simţiţi nevoia să fiţi bagaţi în seamă de oameni mari ai acestei lumi?
Mi-e scârbă şi mă simt uneori profund jignită de atitudinea unor oameni atât de josnici şi limitaţi în gândire.

Anunțuri