Mi-am făcut curaj să particip şi eu la concursul „Coşmarului” a.k.a VisUrât. Ideea stă în felul următor: trebuie să scriu o peripeţie de la mare…şi singura care îmi vine acum în minte se petrece în anul întâi de facultate, când ploadă fiind eram cam zvăpăiată. Am mers la Constanţa la o foarte bună prietenă de-a mea. Terminasem sesiunea, toate bune şi frumoase.
Cum mergeam noi la plajă mi s-a pus pata pe o saltea din aia colorată. Mi-am cumpărat-o. Nici nu intra in discuţie să nu o am, cu toate că era de două ori mai mare decât mine şi că abia o târam după mine, eram singura nebună cu saltea imensă şi colorată.
EEEHHHH!!! Dar dragii babei vremea nu era tocmai roză, din când în când mai adia şi vântul, iar eu trebuia să duc lupte seculare să nu rămân fără saltea.
Am luat-o în apă, greşeală mare, sincer. Am rămas de vreo 3 ori fără sutien- asta pentru că încercam să o ţin ca să nu o ia vântul, am rămas de vreo 5 ori cu chiloţii în vine pentru că încercam să mă ridic pe ea, am luat apă la bord cât să am o hidratare corespunzătoare vremii şi am cunoscut vreo 4 tipi- salvatorii saltelei mele 😀
Şi credeţi că am lăsat-o acasă după chinurile prin care trecusem cu o zi înainte? Doamne fereşte! Ca orice femeie care se respectă sufăr şi de puţin masochism. Astfel că, a doua zi, eram mândra posesoare a unei saltele dezumflate. Şi ia ghiciţi cine şi cum a umflat-o?
EU! Cu plămânii mei de nefumătoare- deşi vreo oră am stat să îmi revin că ameţisem complet în urma efortului suplimentar depus.
Unde e acum salteaua? În cămara- aşteaptă să o scot la o plimbare pe plaja H2O din Mamaia- şi vreau acolo pentru că îmi place…numele 😀
P.s: VisUrât nu a precizat de câte caractere să fie articolul, dar consider că sunt suficiente,nu?

Anunțuri