Cum azia am fost nevoită să îmi petrec ceva vreme pe drumuri am ales calea cea mai simplă tuturor bucureştenilor: metroul. Problema este alta: nu mai am mp3 şi deci sunt nevoită să ascult tot ce se discută prin metrou.
Azi am aflat că:
– poţi cumpăra un Nokia nu ştiu de care cu 50 de ron- o afacere bună estima viitorul compărător.
– Maricica o aşteaptă pe Mărioara la Mecul de la Unirii şi că deja a întârziat
– unii ţigani se uită sub rochiţa mea- ciudat sau nu este destul de lungă şi sunt slabe şanse să se vadă ceva.
– aş fi chinezoaică- după forma ochilor- ciudat.
– una care trecuse în anul doi când era mică [nu am înţeles exact cât de mică] încerca să înţeleagă conceptul de „ipotecă” şi ciudat a şi reuşi- mă fir’ar ea de geniu nedescoperit
– unul a refuzat un job că nu îi plăceau condiţiile
– „Moromeţii” este un roman psihologic – la asta m-a bufnit râsul. Mă mir că nu m-au luat duduile la bătaie că râd de prostia lor. Apropos: abia ieşiseră de la bac- ceea ce este cam tragic.
– nu ştiu cine a fost la munte şi că totul era infect.

Dacă în următoarea lună nu îmi cumpăr un mp3 cedez psihic.
The End!

Anunțuri