Azi este ziua în care acum doi ani m-am urcat în tren şi i-am spus “la revedere!”. Nu ştiam că la întoarcere nu o să mai existe NOI. El a fost prima mea iubire, primul pentru care am simţit ceva cu adevărat sincer, pentru care am plâns, primul…
El a fost cel care a fost lângă mine când … s-a rupt o bucată din mine.
Uneori mi se face atât de dor de acele clipe încât aş fi vrut să am puterea să dau timpul înapoi…şi totuşi acele clipe nu o să mai existe…niciodată.